Problema e sistemul? Păi, sistemul suntem noi!

pastori

Există o revoluție franceză, rusă, americană, engleză, ba chiar și una industrială. Iar după 1989 istoria universală consemnează și o revoluție română. Totuși, noi pare că mai avem încă de lucru: revoluția noastră este incompletă.

Privind la recenta schimbare de guvern și la cea prezidențială de anul trecut, vedem că schimbările propuse sunt mai puțin decât minime chiar și în domeniile considerate prioritare. Batem pasul pe loc cu metodă.

De unde vine tragerea de timp?… Profesorul își conduce ora după o programă și un ghid necunoscute elevilor, cărora le lipsește capacitatea conceptuală pentru a analiza critic programa școlară, chiar dacă ar putea-o consulta.

Apoi, cuminți cetățeni, ne prezentăm la examen, convinși să alegem din listă, oricât de groaznică ar fi ea. Și dacă nu ne-am prins, tragem un cot vecinului și întrebăm: “-Eu cu cine votez?…” Însă în fața cabinei de vot e prea târziu să îți unești forțele.

“Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimica”, să fie oare deviza noastră? Întrebând urmașii eroilor din decembrie 1989 constatăm că nu e cazul. Caragiale a scris “O scrisoare pierdută” ca să tragă semnalul de alarmă și nicidecum ca manual.

Iată cum metehnele pe care politicienii le păstrează peste timp și peste regimuri sunt enumerate și comentate cu amănuntul încă din manualul de literatură de liceu. Dar cum facem ca asta să ajute și persoanelor care primesc votul?

Pentru clasa politică, revoluția română s-a încheiat în 1989 cu falsă asumare a economiei de piață, democrației și altor idealuri. Conștientizată de cei mulți, revoluția română se reînnoiește și reîmprospătează. Nimic mai frumos decât un elev care își întrece dascălul. Hai să tragem o lecție de democrație acestor “politicieni”!

Posted in expectoral | Leave a comment

Blog nou în engleză despre politica românească

http://merdenization.blogspot.com

“Merdenization”, merde-nizarea sună în engleză aproape la fel ca și modernizarea. Pentru cine știe ce înseamnă “merde” în franceză, este un joc de cuvinte care semnifică “efectul invers scontat modernizării datorat lipsei de cultură”.

Jocul de cuvinte funcționează și în românește. Din păcate, din gura multor politicieni, astfel se întrevede: “merde-nizarea” României.

Posted in expectoral | Leave a comment

Drepturile omului, informația, comunicarea, grupul și competiția

vuia

Nu sesizezi raza de lumină care trece pe lângă tine, ci doar pe aceea care intră în ochii tăi și numai ai tăi pentru a nu mai pleca niciodată; poate pleca doar prin lumea sunetelor sau prin scriere.

Lumina iese din om numai prin unirea viziunilor; iată cum omul are însă libertatea să refuze orice lucru, fie el cât de bun; momentul întâlnirii nu are totdeauna darul de a aduce înțelegerea, care este sensul oricărui act de comunicare, ci câteodată chiar opusul ei; neînțelegerea războiului și a idolatrizării conflictului.

Prin tridimensionalitate (prin orice dimensionalitate în feluri distincte), informația este simultan interpretată în sensuri contrare de către grupuri diferite; suntem asociați nu doar prin afinități, ci de cele mai multe ori cultivăm diferențele pe care le avem față de alte grupuri în centralizarea vitezei și a semeției; ne întâlnim cu scopul de a impune un punct de vedere și de a sublinia ireconciliabilul? sau cu scopul de a ne potrivi viteza unul cu celălalt? aici nu avem de ales niciodată.

Dialectica aristoteliano-hegeliană este o pură observație a realității extremelor care se opun pentru realizarea echilibrului, însă fără ca vreodată să reușească: înainte și înapoi, sus-jos, stânga-dreapta, înalt-adânc, plinul si golul; Dumnezeu este cea mai importantă ipoteză științifică, regula numărul unu a rațiunii umane, conștiința atotcuprinzătoare și atotcreatoare. Dumnezeu nu este în particolă, ci mai cu seamă în jurul particolei, așa cum dovedește rezonanța morfologică a lui Rupert Sheldrake, epigenetica biologiei moleculare a lui Bruce Lipton și fizica cuantică a lui Einstein, care nu pot despărți nici fotonul, nici electronul de statistică, probabilități, frecvențe, numere și unde. Dumnezeu este echilibrul.

Dreptul de a nu cădea de acord nu poate fi nici formulat, nici apărat, însă are valoare de adevăr măsurabilă, adică incompletă. Fizica și matematica se găsesc tot timpul bazate pe ideea de infinit mai mult decât pe ideea de vid. Infinitul nu este cu nimic mai important decât vidul ca eveniment al universului. Pentru că exist eu, nu există nimic. “Eu sunt Domnul Dumnezeul, calea, adevărul și viața.” Egoul este disimularea adevărului și a numelui său. Drepturile omului se referă la libertatea de neasociere fără identificarea cu inamicul, însă mai înainte de toate sunt cel mai înalt sentiment, care este voința de unificare. “Fuserăți la vot? Că ei fură.” Fără reguli, nu putem anticipa pasul următor. În absența regulilor nu există inadecvare. Care sunt regulile nerecunoscute ale grupului meu? Se poate păstra vreun secret, vreodată?

În meritocrația mea personală, sculptorul Ovidiu Vuia este cea mai importantă achiziție a vieții mele de până acum; pentru mine, cuvântul Mulțumesc începe cu el precum începe cu părinții mei. Iată ce zice el: “…poți să te prefaci, dar ești tot același. Însă îți gâdilă orgoliul…”

Din ceremonia japoneză a ceaiului, știința a concluzionat că apa se preschimbă în momentul în care se scurge. Făcuți din 80% și apă și 20% pământ, avem și noi nevoie ca să curgem mai mult decât să ne solidificăm pentru a nu ne pierde legătura cu eterul și gazul. Precum apa, avem nevoie să ne aflăm în toate stările de agregare. Nu ne permitem să ignorăm vreuna din acestea; când ne identificăm cu vreuna din ele întâlnim moartea.

Posted in expectoral | Leave a comment

Se poate vota pentru schimbarea clasei politice?

zap

Întrebarea “cu cine votezi?” este imorală și stupidă pentru că decizia vine chiar în momentul în care te afli în cabina de vot. Până în acel moment, te informezi asupra subiectelor care te afectează și participi calm la discuții. Dacă te-ai trezit activist fără să faci parte din partid, ești foarte probabil în necunoștință de cauză. Atitudinea civică nu te obligă să susții pe cineva. Cu atât mai puțin să te lași luat de val, să devii militant peste noapte.

Îi pot înțelege deopotrivă atât pe cei care votează Iohannis din ură pentru Ponta, cât și pe cei care votează Ponta împotriva lui Iohannis. Dar nu aprob și nu mă pot alătura vreunei “echipe” fiindcă e o trișare ridicolă a jocului democratic: confiscarea ideilor și a dialogului de către sentimentele tenebroase. Un joc în care toți trișează bolnăvicios nu e o plăcere de privit.

Împărțirea în două a electoratului fără a aborda vreun subiect relevant pentru dezvoltarea societății este toxică pentru oricine ar câștiga alegerile: îi conferă, odată ajuns la putere, dreptul să facă orice. Este evident că cei doi se află de aceeași parte a baricadei. E foarte posibil să își fi hărăzit unul celuilalt postul de premier. Priviți programele lor: sunt echivalente în toate privințele (vorbăria goală și politicianismul inclusiv). Le-ar veni greu să se situeze într-o dezbatere de idei în care sunt întrutotul de acord. Ultima oară când au ieșit împreună în public erau în spatele aceluiași stindard și dădeau zâmbitori declarații despre uniunea lor social-liberală și despre funcțiile care li se cuvin.

Partizanatul inconștient, gângav și strident al jurnaliștilor cheamă la mărșăluire disciplinată. Nu se văd exemplele de echidistanță, echilibru și dialog. Această practică ne-a readus în sistemul monopartidist în care ideile nu contează, ci doar înveșmântarea lor meșteșugită cu tot felul de amănunte misterioase, aluzii tenebroase și certuri stupide.

Nu votez din disperare, dispreț sau frică. Votez o atitudine față de starea de fapt, o punere a problemei și o identificare a soluțiilor, alta decât învingerea inamicului-întruchiparea-răului. Ralierea puerilă nu poate decât să îndepărteze persoanele de bun simț.

Dreptul de a vota este anulat dacă nu mă reprezintă nimeni pe buletinul de vot. Doi candidați-două marionete-două ștampile: țac-pac!

“Politica este Divizia pentru Recreație a Complexului Industrial Militar” (Frank Zappa). Adevărata împărțire a electoratului este acelora care practică jocul și acelora care nu. Din jumătatea care nu s-a prezentat la vot, nu cred să fie cineva cucerit de viziunea vreunui candidat în următoarele zile. Mai ales că sunt atât de similari.

Posted in expectoral | Leave a comment

Viziunea si televiziunea romaneasca

De mult nu mai am televizor acasa. Cateodata, in vizita, ajuta la trecerea timpului.

Televiziunea a ajuns sa reproduca moartea nu numai prin continutul de crime pe care le expune in fiecare zi, de ordinul sutelor si miilor. Prin caracterul ingineriei de montaj, succesiunea rapida de imagini este similara utimelor clipe pe care omul le are inaintea mortii.

Televiziunea este moarte spirituala. Cel mai grav este ca propaga iluzia informarii in timp ce distorsioneaza realitatea propovaduind falsa lipsa de perspective.

“Modernizarea” societatii romanesti este la fel de credibila si de autentica precum traducerea urmatorului citat: “Eu am dreptate, tu nu, dar pentru libertatea ta de a nu avea dreptate, eu voi lupta pana la moarte”.

Acest fals citat fals atribuit lui Winston Churchill sumarizeaza deriva la care asistam astazi. Ceea ce Voltaire a scris in “Eseu asupra tolerantei” este “Gandeste cu propriul tau cap si lasa si celorlalti acest privilegiu”.

Si oricum, este o traducere oribila a frazei “I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it.” Dreptul de a zice nu este totuna cu dreptul de a zice orice.

A nu avea dreptate nu poate fi aparat. Nu poate fi un drept. Nu are nimeni dreptul de a citi o traducere proasta sau de a privi o emisiune oribila. Membrii CNA nu au stiut sa isi faca datoria. Sau, poate si-au folosit dreptul de a nu isi face datoria.

hell-churchill

Posted in expectoral | 1 Comment

Transparency in Europe now! Sign/share the petition today!

Yanis Varoufakis

Photo-Image .JPGTo: Donald Tusk, President of the European Council, Jean-Claude Juncker, President of the European Commission, Jeroen Dijsselbloem, President of the Eurogroup, the Board of Governors of the European Stability Mechanism (ESM), and Economic and Financial Affairs Council (Ecofin) Mario Draghi, President of the European Central Bank (ECB), and Cecilia Malmström, EU Trade Commissioner

PETITION TEXT

As Citizens of the European Union we demand, effective immediately,

  • the live-streaming of the entire European Council, Eurogroup, ESM Board of Governors and Ecofin meetings, and the subsequent publication of official transcripts for all such meetings
  • a full set of minutes for each ECB Governing Council meeting to be published three weeks after the conclusion of each regular meeting, and complete transcripts of these meetings to be published within two years
  • an exhaustive list of all Brussels lobbyists and a register of every one of their meetings with elected or unelected EU officials
  • electronic publication…

View original post 647 more words

Posted in music | Leave a comment

Lăsata fumatului din martie, noul obicei strămoșesc

Istoria e că mă sună Vuia beat la miezu nopții să îmi poruncească să-i fac un cântec de moarte pentru că nu se simte bine și bineînțeles că m-am îngrijorat un pic inițial, gândindu-mă la istoria vizitelor sale la medic, apoi mi-am amintit de câteva catrene pe care le-am scris de încurajare lui Val Mănescu, mare poet băcăuan, care are interdicție gravă de la doctor, și am pus pe melodie să îl cânt cu prietenii până când am găsit câteva zile libere în micul meu studio instalat în camera de tineret la comunitatea lipovenescă, asta până când strâng trupa live pentru hitul mileniului…

Posted in gefumolimu cuts | Leave a comment

Din discotecă spre Duțu la 4 dimineața

să mori, și tot n-ai să poți uita
din ce știi, nu e viața ta
taina e cuvântul care va să vină
ochiul de întunerec care dă lumină

Posted in poesmos | Leave a comment

Revelația televizorului: România pe cale de dispariție

0-intel

Duminică la amiază, familia reunită la masa de prânz ascultă la tv dezbaterile temelor politice de actualitate. Pentru cei mai mulți este vrând-nevrând, dar cine plătește cheltuielile are telecomanda.

Din când în când se observă și chipurile celor care vorbesc. Sunt cu toții nefericiți din pricina guvernării și a politicienilor. Aceștia fac tot felul de tâlhării și rămîn nepedepsiți. Mulți oameni suferă din cauza lor.

Printre invitații din studio se află, de asemenea, politicieni, însă aceștia sunt dintre cei buni. Ei par să fie de partea poporului. Vocea cetățenilor îngrijorați nu îi deranjează. Intervențiile lor sunt pline de simpatie, ba chiar întrevăd soluții.

Când apar imagini cu președintele, vocile invitaților tremură de indignare. Imaginile se repetă și se repetă și se repetă la nesfârșit. Nu pot să mai urmărească această tragedie imposibil scrisă, regizată cu totul nefiresc și jucată îngrozitor. Le stă în gât.

Moderatoarea emisiunii este răvășită. În tot acest timp, pe ecran se perindă cuvinte care se repetă și ele de cîteva ori pe minut. Sunt fapte tulburătoare, numere de morți și răniți, numele unor organizații sângeroase, amenințări ale unor miniștri din străinătate.

Singurele momente de bucurie rămân cele publicitare. Micile bucurii ale vieții, salteaua, prăjitura, mașina, săpunul aduc fericirea pe chipurile unor actori înnebuniți de vestea unui transfer bancar cît salariul de un an pentru o acțiune de câteva minute și mâncare gratis.

Modernitatea euroatlantică se propagă din interiorul ecranului ca o ceață viu colorată mirosind a plastic încins. Viitorul este o promisiune luminescentă de a lăsa în urmă amintirea tradiției, dezgustătoarea ciorbă românească. În fața televizorului, România dispare încetul cu încetul.

Posted in expectoral | Leave a comment

Tragedia de la Colectiv: responsabilitate și vinovăție

No-terrorism1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surprinzător că similitudinile dintre atacul de la Paris și tragedia de la clubul din București nu au rezultat într-o investigație anti-teroristă.

Am face bine să știm dacă guvernul Victor Ponta e primul și singurul care a demisionat în urma unui act terorist, asumându-și astfel responsabilitatea.

Această extraordinară eventualitate pare să lase indiferentă elita românească, ocupată în prezent cu contemplarea spectacolului “tehnocratic” de formare a unui nou guvern.

Faptul că presupusul atentat este nerevendicat nu pare să lase loc de interpretare. Și totuși actul revendicării nu este ceva necesar. Vinovatul se poate ascunde în continuare. Criminalul rămâne criminal chiar dacă nu se laudă cu asta.

E greșită egalizarea terorismului cu fundamentalismul islamic. Cine a pus focul în club se poate bucura de anumite rezultate. Cel mai mare terorist este statul, în neparticiparea noastră.

Terorismul este evident azi în multiple dimensiuni și direcții. În domeniul cultural, iluzia libertății internetului este deja spulberată de practicile mediatizării.

Va investiga noul executiv românesc evenimentul-cheie care i-a produs ascensiunea?

Posted in music | Leave a comment

Cum să arzi toată România la colectiv?

-it

De o săptămână, atelierul național de improvizație politică primește o turnură din ce în ce mai macabră. Toată lumea este ocupată să extragă învățăminte dintr-un incendiu. Tema este: “Cum s-a ars toată România la ‪#Colectiv”.

Concomitent, este reluată tema incapacității complete a țării noastre: a sistemului său medical, politic, administrativ, judiciar, cultural și nu în ultimul rând, a jurnalismului său, care focalizează obsesiv pe detalii nepermise și nenecesare.

Nimeni nu așteaptă răspunsul investigației oficiale: vinovatul este neglijența. Și totuși există o bună șansă ca o mână criminală nepedepsită să fie gata să lovească din nou. O mână atât de puternică încât poate demite chiar guvernul României.

O voce proeminentă sugera: criminalii sunt de fapt medicii care nu vor să recunoască imposibilitatea de a trata arsurile. Salvatoare sunt avioanele militare care îi iau pe arși să experimenteze tratamentele inovatoare departe de casă și de rudele lor.

Autoritatea știe cel mai bine. În fiecare domeniu există un for de experți pe care trebuie să îi asculți. Iar experții români au devenit toți invalidați în urma ultimului incendiu: instituțiile de implementare a normelor nu mai sunt decât grupuri infracționale pentru colectarea șpăgilor.

Iar strada, bineînțeles, este forul politic central, locul de mântuire a problemelor noastre. “Uniți salvăm toată România”, însă unirea nu este totuna cu sentimentul de turmă. Este foarte importantă și comunicarea evolutivă. Piața nu poate avea nicio coerență și nicio structurare a acțiunii.

Nu rezolvi o buluceală cu o alta. Unul din slogane, scandat în manieră de galerie de fotbal, zicea așa: “Săriți cu toții și strigați tare/ Că România nu e de vânzare!” Într-adevăr nu este de vânzare: noi o dăm gratis și mai rămânem și cu mari datorii după aia.

Posted in expectoral | Leave a comment