EMISIUNE

lumea se învârtește înmărmurită în propria ei singurătate
a vorbit cu animalele, cu urșii și cu leii
cu balenele, cu caii
cu actorii de la hollywood
și in cele din urmă a adormit
va dormi câteva milisecunde mai puțin după cutremur
(cutremurele costă nesomn)
au numărat sticlele sparte de whiskey
asigurările de viață și de moarte
nu vă aventurați pe pajistile morții
acolo pieile vi se înroșesc
se îndreaptă firele de păr sub lamele cuțitelor
perucile se împletesc la cingătoare

lumea se rostogolește amorțită în zgomote de bătaie
false gemete de actori vopsiți pe față
actorii fac știrile, le citesc apoi le aruncă voioși la gunoi
poate că strâng mai întâi solzii de pește
sau poate dintre zâmbetele lor culeg pisicile hrana
adunată gospodărește de o inimă bună

cu inima se hrănește lumea
cu dreapta tine cuțitul, cu stânga furculița
cu ochii adună sentimentele
si cu sufletul, cu tot sufletul
strigă dupa cupoane de călătorie

să ieșim din pieile noastre roase
roșii de tăbăceală
oarbe de plictiseală

Advertisements

About neumanu

new jazz exaction saxophonist producer ilegal în multe stiluri avantpop azza colombodeniro blazzaj avantjazz curtainbust santaneumann futurelectonikfolk electric vulcans zne gefumolimu cuts
This entry was posted in poesmos. Bookmark the permalink.

3 Responses to EMISIUNE

  1. luiza says:

    Daca mi s-ar permite sa scriu o poezie pe blogul unui alt poet/muzician/etc, as scrie asa:

    Bati tu la capul meu necontenit sau cine imi zvacneste sangele?

    • neuman says:

      La inima ta am bătut, și mi-ai deschis puțin furioasă
      în capot, cu polonicul în stânga și în dreapta șervetul
      Am întrebat dacă sunt adulți acasă
      și mi-ai răspuns că nu este momentul
      și n-am știut cum intru și cum fac să mă iert
      că ai lăsat friptura și ciorba de la fiert

      La inima ta am bătut, nu la cap
      La cap ai bătut tu, la capul meu de drac

      • luiza says:

        Eu? Polonic? Eu? Servetel? Friptura?
        Tu? Cap de drac? Tu? Ingeroiul alb?
        Eu n-am batut la capul tau, dar jura
        ca n-ai facut vreo vraja tu de drept,
        cand eu cea vrajitoare am in piept
        o urma grea lasata prin armura
        de ochiul tau nu ala stang, cel drept.

        Ca tu de voie buna, fara teama,
        m-ai dus in prag cu polonicu-n poala
        si-ai zis “nu-n usa” si-ai cerut o oala
        sa faci o binecuvantata zeama.

        Eu? Polonic? De ce sa minti tu lumea,
        ca tot cu cana torn in farfurie.
        Si mila nu cer ca sa-ti fie,
        ci doar sa vii departe, unde-s eu , acuma.

        “Ma striga noaptea “pisi” toti vecinii si nu ma-ncumet sa transform in ghem albastrul de pe cerul meu totem si nici albeata fara rost a lunii doar ca s-arat ca stiu sa fac un ghem.”

Comments are closed.