Romanian Jazz Mafia. Domnul Voicu Rădescu, organizator

De multe ori jazzistul pleacă acasă după concert cu buzunarul gol și cu promisiunea unei plăți ulterioare care survine finalmente după multe telefoane umilitoare. Eventual, îl caută pe patron și îl așteaptă îndelung în timp ce i se servește o cafea pe care o plătește cuminte. Nu mi s-a întâmplat vreodată, ca muzician, să ameninț pe cineva că îi rup picioarele dacă nu m-a plătit pe loc, sau să îi blochez plecarea.

Însă fix asta am pățit eu însumi la Green Hours în dimineața zilei de 1 mai la ora 5, după ce am cântat câteva ore în jam-session și am constatat că nu am bani să acopăr toată consumația. Fusese o seară faină dar nu eram pregătit să stau atât de mult.

La 5 30 dimineața, la al 7-lea apel, domnul Rădescu, organizatorul jam-sessionului, a binevoit să îmi răspundă din confortul patului său.

Cine nu ințelege, să citească postul anterior. După o seară în care am prestat gratuit pentru profitul clubului, am fost abuzat pentru faptul că nu am reușit să plătesc pe loc nota de plată.

S-a întâmplat să nu mai am cei 54 de lei. În naivitatea mea am sperat că domnul Rădescu, care fusese acolo, mă va amâna cu acești bani, știind că am cântat timp de mai multe ore. Din nefericire, nu a fost cazul. Domnul Rădescu a insistat că imediat trebuie să achit. Ca urmare, chelnerul m-a abuzat verbal, disprețuitor pentru lipsurile mele financiare și a continuat să blocheze porțile clubului, fluturând nota de plată. Am fost nevoit să sun la 112. Poliția a sosit, am semnat procesul verbal împreună cu chelnerii și am fost în sfârșit liber să plec. Un final fericit al Zilei Internaționale a Jazzului 2014. Oare să fi programat UNESCO asta, când a proclamat-o?

Umilința a continuat a doua zi, când l-am sunat. Domnul Rădescu era, ca de obicei, foarte ocupat si discuția cu pricina era o chestiune minoră în raport cu măreția activității pe care domnia sa o realiza la momentul respectiv, detaliu pe care, bineînțeles, nu a binevoit să îl comunice. (Pesemne că își număra, din nou, banii).

Varianta domniei sale este simplă: Artistul Jak Neumann, din nou, s-a îmbătat și a făcut-o lată. Nu artistul a chemat poliția, ci clubul, revoltat de comportamentul său antisocial. Nu artistul l-a chemat la telefon ca să poată pleca, ci dimpotrivă, el însuși l-a sunat după ce a fost alertat de către staff.

Nu am niciun interes să mint dându-i dreptate. A trebuit să compensez pierderea fiziologică de lichid care se manifestă de fiecare dată când suflu în saxofon. Nu eram mai băut decât mai multe zeci de persoane din club, care nu s-ar fi aflat acolo dacă nu ar fi fost scena plină de muzicieni. Asta este și ideea, ca publicul să se simtă bine și să consume cât cuprinde pentru un succes financiar cât mai deplin al antreprizei comerciale a evenimentului.

Din păcate, situația de față este exemplară pentru condiția majorității muzicienilor de jazz. Era, la urma urmei, Ziua Internationala a Jazzului. Biletul de intrare a fost 15 lei pe care, ce-i drept, nu mi s-a cerut să-i plătesc deși este posibil ca alți muzicieni s-o fi făcut. Din biletele de intrare domnul Rădescu păstrează de obicei un sfert, restul revenind trupei. De cele mai multe ori dânsul câștigă mai bine decât muzicienii din trupă.

Singura explicație a susținerii pe care o mai are domnul Rădescu în rândul artiștilor nu poate fi decât sindromul Stockholm. Dacă se poartă ca un mafiot, dacă este anchetat și condamnat ca mafiot, e foarte posibil chiar să fie mafiot. Ideea de bază este următoarea: nu oricine poate organiza evenimente, cu atât mai puțin persoane care au dovedit incapacitatea de a o face.

Să fie oare toți sensibilizați de istoria familiei domniei sale? Voicu este nepotul generalului Nicolae Râdescu, politician de seamă, sursa cea mai importantă a generoasei sale moșteniri. Prezența sa în continuare în viața culturală a Bucureștiului pare un caz de nepotism.

Într-un soi de întorsătură ciudată a sorții, jazzistul trebuie să pătimească în 2014 pentru un general roman mort la New York în 1953.

În prezent, în România mai mulți oameni influenți care pretind că iubesc jazzul reușesc să câștige sume importante în detrimentul muzicienilor și al publicului.

Personal, cred că Alexandru Șipa este mic copil în comparație cu domnul Rădescu. Am primit ieri invitația de a semna o petiție împotriva lui Șipa, care beneficiază chiar și de un site dedicat eliminarii sale, alexsipa.wordpress.com

Nu pot semna această petiție deoarece nume care au semnat acolo au făcut deja ceea ce îi impută lui Șipa și intenționează să continue să facă același lucru.

Motivul pentru care Șipa a făcut ceea ce a făcut este acela ca a putut. Nimic nou nu se poate întâmpla în urma acestei petiții, pentru că legea va rămâne aceeași și oamenii vor rămâne aceiași.

Nu cunosc cine folosește adresa “muzicieniidinromania@gmail.com”, de la care am primit petiția, și care sugerează că avem deja un cadru de comunicare și reprezentare. Nu mi s-a răspuns prin email și nici pe saitul jazzcompas nu am încă dreptul să postez, deși există câmpuri de adăugare a răspunsurilor la ideile lansate și sunt organizatori ai Zilei Internaționale a Jazzului.

Am comunicat cu domnul Mircea Tiberian, care mi-a confirmat ca a citit, însă nu a binevoit încă să îmi răspundă în mod public. Îmi imaginez că mulți dintre muzicienii care au citit așteaptă ca domnul Tiberian să răspundă mai întâi pentru că dânsul este lider de opinie.

Nu este etic ca jazzcompas să nu reacționeze la lucrurile grave care se întâmplă și să mimeze în continuare deschiderea și transparența.

Nu pare că facebook ar fi locul potrivit pentru acest gen de comunicare dar puteți cu siguranță să participați aici; nu am blocat nicio postare.

Nu este etic să se publice filmulețul cu Alex Șipa fără a arăta ceea ce s-a întâmplat înainte de a începe filmarea. Nu de puține ori e nevoie ca cineva să fie luat de umeri și condus afara. Domnul Șipa se pare că și-a arogat încă un rol în organizare, deși fizicul e evident că nu i-o permite.

Nu este etic să existe o revistă de jazz condusă de un muzician. Revista de rock e scrisa de fani bolnavi după muzică, cu căștile înfundate în urechi, nu o scrie David Bowie.

Nu doresc să desființez pe nimeni. Este puțină lume implicată în jazz și dacă nu reușim să colaborăm este din cauza defectelor de comunicare. Domnii Șipa si Rădescu pot câștiga bani frumoși în mod legitim în urma activității lor, dar nu oricât și nu în orice condiții. Unde se împart bani este nevoie de transparență.

Advertisements

About neumanu

new jazz exaction saxophonist producer ilegal în multe stiluri avantpop azza colombodeniro blazzaj avantjazz curtainbust santaneumann futurelectonikfolk electric vulcans zne gefumolimu cuts
This entry was posted in expectoral. Bookmark the permalink.

5 Responses to Romanian Jazz Mafia. Domnul Voicu Rădescu, organizator

  1. neuman says:

    Spre distractia noastra a tuturor, iata cum vede lucrurile un ziarist senin si nevinovat. Direct de pe feizbuc, loc de unde informatia zboara cat ai clipi din ochi. vreun muzician pe aici?

    Ştefan Iancu voia banii pe loc? cam absurd. si se plange ca ia doar trei sferturi din bilet? asta e aberant de-a dreptul.See Translation
    4 hrs · Like
    Katia Pascariu ce e aberant?
    4 hrs · Like
    Ştefan Iancu pai cum poti sa te plangi ca iei 75% din profit? e un procent imensSee Translation
    4 hrs · Like
    Katia Pascariu depinde care e profitul. si depinde cati oameni impart acel 75%. in cazul de fata profitul a fost mare, banii la artisti 0….do the math.See Translation
    4 hrs · Like
    Ştefan Iancu pai daca e zero nu are cum sa fie 75% la suta. daca cota patronului e de regula de 25% mi se pare chiar decent. dar sa zicem ca partea artistilor a fost zero pe moment. socotelile nu se fac la 5 dimineata in ziua concertului.. si apoi sa te plangi ca patronul dormea la ora aia. pai ce dracu sa faca la 5 dimineata, sa bea cot la cot cu clientii si muzicienii?See Translation
    4 hrs · Edited · Like
    Katia Pascariu evenimentul a tinut pana la 5 dimineata. de-obicei e chestia cu 75% pentru toti, patronul are un sfert din oficiu. banii, cand se dau, ar trebui sa se dea pe loc, iar artistii ar trebui sa aibe protocol. dar, iti pot intelege rezervele, pt ca sunt multe detalii care lipsesc din poveste.See Translation
    4 hrs · Like
    Ştefan Iancu ca jurnalist nu te astepti sa ti se dea banii in ziua sau macar in saptamana publicarii unui articol. ziarele si revistele fac platile la date fixe de obicei, ceea ce poate inseamna sa astepti o luna intreaga. o persoana civilizata stie sa astepte, nu …See MoreSee Translation
    4 hrs · Edited · Like
    Katia Pascariu din pacate la artisti ajung bani putini, de multe ori la negru … e complicata situatia, esti pus in situatii umilitoare, lumea se poarta cu tine de parca ti-ar face o favoare…si tu mai vrei si bani pe deasupra.See Translation
    3 hrs · Like
    Katia Pascariu cred ca e ciudat din-afara, dar artistul iti sta la dispozitie pt detalii, daca esti interesat.See Translation
    3 hrs · Like · 1
    Jacu Neumanu Draga Stefan, muzicianul nu a dat si nu da cu pumnul in masa, tocmai asta a zis. Nu are cum, pentru ca patronul, care de regula nu face contract, trage de timp dupa bunul plac, si daca mai vrea sa mai cante acolo, ar face bine sa revina saptamana viitoare pentru ca domnul e prea ocupat sau are de platit berea la furnizori (sa nu zicem rochita noii sale achizitii).
    1 hr · Like
    Jacu Neumanu a, si 70% din profit nu e deloc imens, caci profitul lui vine din vanzari de bauturi. Cele mai multe locuri de cantat platesc muzicienilor toate biletele, ti se pare nefiresc?
    1 hr · Like
    Ştefan Iancu cum ziceam, o perioada de timp rezonabila pana se face plata e un lucru normal. sunt putine joburile sau colaborarile platite pe loc. cat priveste impartirea profitului, presupun ca ati fost de la inceput de acord cu ea.See Translation
    1 hr · Unlike · 1
    Jacu Neumanu despre ce profit e vorba? clubul GH a beneficiat ore in sir de muzica gratis, in care timp a vandut bere la oameni care altinteri nu s-ar fi aflat acolo. in care timp muzicianul invitat sa cante trebuie sa isi plateasca berea. Sunt multe chestiuni de bun simt care nu trebuie scrise. se cheama cutuma
    1 hr · Like · 1
    Jacu Neumanu cand ai fost ultima oara la un jam session?
    1 hr · Like
    Ştefan Iancu nu e genul meu de muzica. eu zic doar ca reactia pare disproportionata si ca argumentele nu stau prea bine in picioare. poate cutuma e ca banii sa fie impartiti pe genunchi in seara respectiva, habar nu am. dar de aici pana la mafiotul radescu care doarme la 5 dimineata e drum lung…See Translation
    1 hr · Like
    Jacu Neumanu pai sa zicem ca daca organizezi un eveniment, trebuie sa ai grija sa fie ok pentru toata lumea, sa stai pana la sfarsitul evenimentului e absolut necesar
    1 hr · Like
    Ştefan Iancu urat din partea lor daca n-au avut grija sa fiti multumiti. nu cred ca rezolvati prea multe facand public lucrul asta. o discutie la rece a doua zi despre probleme si, daca nu se rezolva, renuntarea la orice colaboare viitoare cred ca va aduce mai mult, chiar daca nu va poate racori pe moment de ofense.See Translation
    58 mins · Like
    Jacu Neumanu pai discutia de a doua zi a avut loc… ti-am povestit despre ea. Daca inviti oameni la tine si ii jignesti, si ii jignesti si a doua zi, ce te astepti sa gasesti pe blogul lor?
    56 mins · Like
    Ştefan Iancu presupun ca sfarsitul discutiei nu a fost ca nu veti mai vedea niciun ban pentru seara respectiva, ci doar o amanare. asta nu e inca motiv de discutie publica, mai ales ca noi avem doar o versiune.See Translation
    54 mins · Unlike · 1
    Jacu Neumanu e vorba despre banii pe care ii asteapta dl Radescu de la mine, nu eu de la el. Eu am venit sa cant la jam session si nu am avut bani sa platesc pe loc pentu ceea ce am consumat. mai citeste o data te rog, precum si postarea de dinainte.

  2. Jak, două observații:
    1. voicu nu (mai) e patronul barului Green Hours, deci nu văd cum ar fi putut el să îți acopere consumația.
    2. atacurile la familie nu te onorează (eu le-aș scoate din text, pt. că, după părerea mea, fac mai mult rău și știrbesc gravitatea situației generale).

    În rest, cu toată simpatia și prietenia care mă leagă de Voicu, perfect de acord – e inadmisibil să nu primești bani pt. ceea ce faci și inadmisibil să nu poți să bei bere (gratis) în locul în care cânți aproape pe gratis. Și lucrurile astea nu trebuie să se mai întâmple sub nicio formă! nici la greenhours și nici în altă parte.

  3. neuman says:

    1. Nici nu i-am pretins. Doar am indraznit sa pomenesc despre asta. Organizatorul a plecat acasa si raspunde din pat. Si inchide telefonul in nas. Si ma minte si jigneste si a doua zi.
    2. Nu doresc sa atac familia lui Voicu. Chiar mi-ar placea sa citesc mai mult despre bunicul.

    Daca are o pagina plina de evenimente si sustine in continuare ca ii merge rau, poate ca ar trebui sa intre in alt domeniu. Prefer sa organizeze jazz cineva care ramane bucuros pana la sfarsit si are grija sa fie totul ok. Voicu administreaza totul de la inaltimea exorbitanta a importantei lui si nu se poate vorbi cu el. Fusereala, dispret si deradere. Daca tot e mare mostenitor boeresc, la ce ii mai trebuie sa extraga bani de la artisti? 25% nu mai cere nimeni. Eventual sa ii dea, nu sa ii ia, ca tot zice ca ii place jazzul si se da mecena. Pentru statutul muzicianului si actorului, Voicu ramane o catastrofa.

    Daca artistii pe care ii aduce din afara ar avea manageri ca el, ei nu ar mai exista. In UK i s-ar fi retras licenta de organizator.

  4. neuman says:

    Raspunsul domnului Voicu a venit pe 5 mai pe feizbuc. Iata-l:

    “…un răspuns la “rătăcirea” unui atac.
    (scris la sugestia unor prieteni ai jazz-ului …şi ai mei)

    Pe scurt. În noaptea de 30 aprilie, după un jam-session de jazz organizat în Green, unul dintre muzicienii participanţi m-a sunat la telefon în jur de 5.30 am, agitat şi strigînd repetat, că ospatarii din bar nu îl lasă să plece pînă nu achită consumaţia de bar de 54 de lei. Că nu are de ce să o platească odată ce a cîntat, că a chemat (sau ospătarii au chemat) poliţia şi că e responsabilitatea mea ce se întîmplă sau se va întîmpla. Eram buimac după ce plecasem din club undeva după ora 3 am şi déjà dormeam. Nu am putut avea un dialog, nu mi-a răspuns la încercarea de a afla dacă nu are bani la el sau este o problemă de “principiu”. După cîteva minute am închis telefonul şi m-am culcat la loc.
    (Muzicianul respectiv cîntase mult în Green în primii ani ai clubului. Avea 22 de ani cînd a urcat prima oară pe scena noastră. A apărut pe primele 2 cd-uri scoase de noi. A făcut cu noi primele sale turnee în ţară şi în străinatate. Apoi …din considerente obiective şi subiective, ne-am distanţat…. În ultimii ani ne-am intersectat rar, inclusiv la scena Green. Ultima sa apariţie a avut loc în aprilie anul trecut şi s-a terminat – aflu acum – cam în acelaşi fel, în sensul că undeva în noapte, a “saxofon-at” lung în faţa clubului, pînă a intervenit poliţia.)

    – Muzicianul m-a acuzat apoi pe fcbk, în 2 zile consecutive, că nu a fost plătit. Şi că măcar berea ar fi trebuit să i-o achit. Şi că pe seama acestui “jam” (dar nu numai), am făcut bani pe care îi păstrez pentru folos personal.
    – Muzicianul ştie că de ani de zile barul din Green nu este gestionat de mine, care dirijez exclusiv activităţile culturale-artistice desfasurate sub numele Green Hours.
    – Oricine ştie, pe de altă parte, că nu poţi prevedea aşteptările, solicitările speciale ale cuiva către tine, dacă nu eşti informat în privinţa lor. În seara “jam-ului” nu am schimbat vorbe cu personajul respectiv. Poate că ne-am salutat la un moment dat…

    Vi se pare ciudat că un “sef de club” nu îşi permite totuşi să ofere la liber băuturi artiştilor sau/şi prietenilor aflaţi în zonă? Ei bine, asta este realitatea, de cîţiva ani, în zona Green. Repet: nu sînt “şef de club”, iar income-urile provenite din activităţile artistice ale entităţii culturale Green Hours nu permit (încă, sper), mai mult decit subzistenţa la limită a foarte restrînsului staff şi întreţinerea tehnicii de concert şi de teatru.

    – Muzicianul respectiv mi-a tăiat posibilitatea de a-mi aminti cu drag seara de 30 aprilie 2014…

    PE MAI LUNG …(Pentru eventualii interesaţi )

    30 aprilie 2014. Ziua Internațională a Jazz-ului. Ne aflăm în cel de-al 20-lea an de Green Hours. Chiar în condiţiile cel puţin dure (staff diminuat la maximum, financiar, etc) în care funcţionăm de cca 3 ani, ne-am dorit sa punctăm şi să (ne) sărbătorim împreună cu lumea jazz-ului, printr-un jam session after hours, adică after concertele de jazz care s-au ținut în București pe 30 aprilie.

    Inițiativa unui eveniment Green cu această ocazie mi-a aparţinut; ideea excelentă cu jam session-ul a fost a lui Mircea Tiberian, care a și capacitat si coordonat trio-ul de bază (alăturîndu-şi-i pe Michael Acker – bas & Alex Kocsis – baterie), din poziţia de “gatekeeper”, aşa cum se obişnuieşte. Clubul a fost mai plin ca aproape niciodată în ultimii 2 ani și atmosfera (părea că) redevenise cea de dinainte de stupidele “aventuri” (de nedorit nici inamicilor) ce m-au condus întîi la cedarea către terţi a management-ului barului, apoi la renunţarea la contractul pe spaţiul din Calea Victoriei 120.

    Mi-a facut plăcere (ca şi tuturor celor prezenţi, credeam), să văd clubul plin de public şi de muzicieni consacraţi şi tineri şi foarte tineri – unii dintre ei pe care nu îi mai văzusem în Green. M-am bucurat să văd urcînd pe scenă atîţi artişti (între care, surpriză, excelentul baterist elvețian Kaspar Rast, poposit în Bucuresti pentru concertul pe care urma să-l aibă a doua zi cu Sha’s Feckel, în Control).
    Vorbim, așadar, despre un jam session – eveniment de jazz: la care muzicienii (în afara trio-ului “host-band”) nu au fost chemați nominal, invitația a fost facută la modul general, ideea fiind de bucurie comună.

    “jam session (noun)
    1. a meeting of a group of musicians, especially jazz musicians, to play for their own enjoyment.
    2. an impromptu jazz performance or special performance by jazz musicians who do not regulary play together. – Also called jam”.
    ……………………………..
    “The origin of the word “Jam Session”, came about when white and black musicians would congregate together, in the 20’s, after their regular paying gigs, to play the jazz…”
    “The New York scene … was famous for its after-hours jam sessions ….in which soloists would try to keep up with the house band and outdo each other in improvisation skill.” (google )

    Vorbim aşadar despre cel mai vechi club de jazz din țară, care printr-o întîmplare sau printr-un noroc ((încă nu sint lămurit) – cu siguranţă însă cu mult efort – a supraviețuit în toți acești 20 de ani; despre clubul care a dat naștere unui prim label dedicat jazz-ului (Green Records), apoi unui festival internaţional de jazz independent; care a organizat la sediu sau aiurea mii de concerte, etc; de un club care se află acum la adresa din Calea Victoriei 120 doar cu numele şi a cărui existenţă, de peste 2 ani, se află dincolo de muchia cuţitului; de un club care nu mai are de peste 3 ani legătură cu barul de acolo, aflat sub un “patronat” diferit. Însă un club care încă se luptă cu perseverenţă pentru supraviețuire, într-o țară ce se decrepitizează cu rapiditate şi promovează mai degrabă non-valorile şi iluzia “viţelului de aur”; într-o ţară dirijată de inepţi ce caută – şi reuşesc în prea mare masură – să-şi obosească şi frustreze cetăţenii, poate pentru a-i transforma mai lesne în “supusi”…

    Mă întorc: vorbeam despre un eveniment de jazz, cultural, nu despre “alimentație publică”. Acest jam-session se putea petrece într-o sală de spectacole sau într-un parc, iar nu berea sau orice altă “plată” reprezenta “chemarea”, ci plăcerea, comuniunea, atmosfera, “celebrarea” jazz-ului şi a lumii sale. Încerc să vorbesc despre bucurie și această remarcabilă pierdere în frumos pe care ți-o conferă, uneori, muzica.

    Un muzician (pe care îl consider rătăcit) i-a schimbat sensul serii acesteia şi mi-a murdărit (cred că şi altora) , sărbătoarea. De aceea, acest text.
    Mi-a tăiat posibilitatea de a-mi aminti cu drag seara de 30 aprilie 2014. Şi de a mă gîndi la Green Hours ca la un “magic place”, după cum l-a numit polonezul Adam Baldych. Un “magic place” Green Hours, cu care încerc, de ceva vreme (indiferent de adresa la care se întîmplă, indiferent de faptul ca există sau nu un draft de bere în el) să provoc oamenii să vină să cînte, să joace, sau să fie spectatori, iar viata mea să se desfasoare în zonă…

    Îmi pare rău că nu pot susține material, acum, nici “prin bere”, muzicienii de jazz (…şi nici pe cei din teatru…). Am încercat s-o fac prin multe alte căi de-a lungul anilor. Se pare însă că, oricît de mult m-am străduit, am eșuat undeva…Şi mă întreb, întîmplător recitindu-l zilele aceastea pe Heinrich Böll: oare cît de subţire este granița dintre “împărtăşania bivolului” și cea “a mielului”?

    Ne străduim, aici, în Green Hours (oriunde se întîmplă el), să rămînem în continuare perseverenţi, independenţi şi necomerciali. Şi încercăm să rezistăm cu cît mai puţine compromisuri. O lume cu prea multe compromisuri, este, carevasazică, compromisă…

    Tocmai de aceea, ” schimb registrul” ca să folosesc chiar această ocazie nedorită, pentru a vă pofti, în această lună mai 2014, în al 20-lea an Green Hours, la mai multe evenimente de jazz pe care le considerăm cel puţin extraordinare. Din punct de vedere al valorii, ca şi al “excepţionalitătii”, al rarităţii lor. (fiţi curioşi de Green Hours ITINERANT în zilele de 11 şi 17 mai, la ARCUB şi berăria Hanul cu Tei. Iar 29 mai – 1 iunie, fiţi prezenţi la Green Hours City Jazz Fest – 6…). Green Hours merge mai departe.
    (vezi greenhours.ro / greenjazzfest.ro)

    Voicu Rădescu”

  5. neuman says:

    De 20 de ani, se plange de chiria mare a clubului. Ei bine, in tot acest timp de fapt, a PRIMIT-O. Si mai si participam la manifestatii de solidaritate ‘Salvati Greenhours’. “Astfel, procurorul a arătat că Rădescu, “în perioada martie 2011- iunie 2012, a încasat de la SC GF SRL suma de 148.500 de lei şi nu a înregistrat-o în evidenţele contabile, producând astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 44.280 de lei”
    Motivele pentru care a fost arestat Voicu Rădescu, managerul de la Green Hours
    adevarul.ro
    Like · · Promote · Share

    Miron Ghiu and 2 others like this.
    Jacu Neumanu Uite pe cine trimitea Patapievici la Paris si la New York sa reprezinte cultura
    May 18 at 1:17am · Like
    Mihai Iordache cladirea este a Ministerului Culturii http://www.revista22.ro/cine-vrea-sa-ia-sediul-gds-si-al…See Translation
    Cine vrea sa ia sediul GDS si al revistei 22
    http://www.revista22.ro
    GDS a aflat cu surprindere ca printr-o anexa a Legii tinerilor, publicata in Mon… See More
    May 18 at 1:35am · Like · Remove Preview
    Jacu Neumanu €2000 pe luna INCASATI de Voicu de la Green Fusion: Astfel, procurorul a arătat că Rădescu, “în perioada martie 2011- iunie 2012, a încasat de la SC GF SRL suma de 148.500 de lei şi nu a înregistrat-o în evidenţele contabile, producând astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 44.280 de lei”
    May 18 at 1:39am · Like
    Jacu Neumanu “Patronul clubului bucureştean Green Hours, Voicu Rădescu, nu a înregistrat în contabilitate, timp de peste un an, veniturile din chirii”
    May 18 at 1:43am · Edited · Like
    Mihai Iordache aia a fost o înscenare şi pe vremea aia ştiai şi tu asta
    May 18 at 1:46am · Like · 2
    Jacu Neumanu articolul cu GDS e praf patriotic in ochi. Nu zice nimic acolo decat varza legislativa. Cine a mai vazut ca ministerul sa inchirieze?
    May 18 at 1:47am · Like
    Mihai Iordache Laptaria lui Enache? Casa Tineretului din Timisoara pt nunti? Casa de cultura din Suceava, fostului club Vox?See Translation
    May 18 at 1:48am · Like
    Mihai Iordache din cate stiu teatrele si casele de cultura tin de MCSee Translation
    May 18 at 1:49am · Edited · Like
    Jacu Neumanu Anexa Legii nr. 350/2006 trece in patrimoniul FNT imobilul din Calea Victoriei nr. 120 (actualul sediu al GDS si al revistei 22). Modul in care a fost adoptata Legea nr. 350 (promulgata si publicata in Monitorul Oficial pe 27 iulie), faptul ca face referire la un singur imobil (cel din Calea Victoriei nr. 120), precum si optiunea exprimata in favoarea FNT (o fundatie care nu s-a remarcat prin nimic de la infiintare si pana astazi) ca mostenitoare a fondurilor fostei UTC pare cel putin ciudat.

    Contactat telefonic, domnul Iulian Dascalu, presedintele Conventiei Nationale a Fundatiilor pentru Tineret (CNFT), al Fundatiei Judetene pentru Tineret din Timis, precum si secretar general al Consiliului Tineretului din Romania, a precizat ca intre CNFT si FNT exista o “diferenta strict de ordin juridic”. Mare lucru nu am putut afla de la domnia sa in legatura cu FNT si activitatea acesteia din 2002 pana astazi. Se pare ca FNT reuneste fundatii de tineret din intreaga tara, cateva sute de ONG-uri de tineret si ar reprezenta peste 20.000 de tineri. Intrebat fiind despre actualul sediu al FNT, domnul Dascalu a raspuns ca se afla in Bucuresti, “nu are sediu exact”, dar ca acesta “va fi in Calea Victoriei nr. 120”.
    May 18 at 1:52am · Like
    Mihai Iordache ok ma duc sa dormSee Translation
    May 18 at 1:58am · Like · 1
    Diana Cionoiu · 3 mutual friends
    Adica în România dacă nu plătești taxe la stat te arestează preventiv?
    Uhhhh, aia e o problema de contabilitate pe care trebuie sa o rezolve cu o amenda.
    See Translation
    May 18 at 1:51pm · Like
    Jacu Neumanu Mai citeste o data. Ori o stii deja demult, ori trebuie sa recitesti pana sa iti vina sa crezi. Sa te plangi de 20 de ani la artisti ca nu ai banii de chiria pe care le ascunzi ca iti revine tie este o frauda morala oribila
    May 18 at 1:56pm · Like
    Jacu Neumanu daca statea frumusel cu banii de chirie, era mai frumos. Asa, a vrut sa controleze chiar totul.
    May 18 at 1:58pm · Like
    Diana Cionoiu · 3 mutual friends
    Jacu Neumanu Poate nu înțeleg eu, dar acolo spune 1 an, nu 20.
    See Translation
    May 18 at 2:01pm · Unlike · 1
    Jacu Neumanu practic, l-ai crezut pe cuvant pe Voicu pana a venit garda financiara sa iti publice cifrele pe care el le incaseaza din chirii. Mai vrea dupa aia si din banii de bilete. Mai vrea profit si din bar
    May 18 at 2:01pm · Like
    Jacu Neumanu citez din Voicu Radescu: “30 aprilie 2014. Ziua Internațională a Jazz-ului. Ne aflăm în cel de-al 20-lea an de Green Hours. Chiar în condiţiile cel puţin dure (staff diminuat la maximum, financiar, etc) în care funcţionăm de cca 3 ani, ne-am dorit sa punctăm şi să (ne) sărbătorim împreună cu lumea jazz-ului, printr-un jam session after hours, adică after concertele de jazz care s-au ținut în București pe 30 aprilie.”
    May 18 at 2:04pm · Like
    Mihai Eminescu · Friends with Claudiu Rusu and 2 others
    Dom sef , poate nu iti aduci aminte concertul rain district din hard rock cafe unde ai urcat pe scena pt o piesa si nu ai mai coborata pana la final pt ca asa ai considerat tu . Pe langa asta , ai lasat o nota de plata de peste 1000 ron la vremea aia neachitata in carca trupei . Cat despre concert … Jazz total ai facut
    May 18 at 5:57pm · Unlike · 2
    Jacu Neumanu Mihai Eminescu! Oh yeah, I remember that There were many old friends on stage. It’s good to jazz the things up a bit, especially when it’s dark blue
    May 18 at 7:28pm · Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s