Here’s Critic Alexandru Sipa On Romanian Jazz

Proven Mediocrity Xaction – Arguments 4 Jazz Community

I am extremely sad to observe that Mr Alex Sipa may actually De-legitimize his own work. 12 years after awarding “Jazz Album Of The Year” to Green Records’ “Jazz Unit Live at Green Hours” 1999 CD on which I feature with Lucian Ban, Vlaicu Golcea, Ferdi Shukking, Ati Aristides Panaitescu Allegria, Eugen Nichiteanu, Maurie Amoussou, he cannot possibly propose I ought a receive a “confirmation” award.

I also have to remind him that my most publicly awarded project “Atentie Blazzaj” was published in 1998.

Oare domnul Alexandru Sipa isi de-legitimeaza propriile premii? Nu are cum sa imi propuna premiu de “confirmare” dupa 12 ani de la decernarea titlului “albumul anului” CD ului Green Records “Jazz Unit-Live At Green Hours” unde am “saxofonat” in 1999 cu http://www.youtube.com/watch?v=2U66T_rza60

De asemenea, in 1998 am publicat “Atentie Blazzaj” unde am compus 90%. Ce-i drept, pe album e scris cu “neutra” delicatete: “muzica si versuri: Blazzaj” insa toata lumea stie care e faza cu grupul ala, care se numea “Funkin’ leFree” de prin 1995 inainte sa stie de el vreunul din membri actuali.

Din pacate, domnul Alexandru Sipa continua sa ignore albumul “Blazzaj3”, pe care l-a primit de un an. Il invit sa il comenteze aici. Titulatura JAK DC o folosesc pentru productia mea electroacustica. Pana cand voi reusi sa il public cu o casa de discuri (industrie aflata in criza, care nu il poate multiplica in acest moment) publicul poate sa il procure la concerte pe CDuri printate de mine si semnate in original.

adolphin

Advertisements

About neumanu

new jazz exaction saxophonist producer ilegal în multe stiluri avantpop azza colombodeniro blazzaj avantjazz curtainbust santaneumann futurelectonikfolk electric vulcans zne gefumolimu cuts
This entry was posted in expectoral. Bookmark the permalink.

5 Responses to Here’s Critic Alexandru Sipa On Romanian Jazz

  1. neuman says:

    Cateva articole semnate de Alexandru Sipa, extrase din To(l)ba de jazz, revista PRAVALIA CULTURALA pe care (si) dansul considera ca e cinstit sa apara aici de vreme ce e in continuare ceznurat pe jazzcompas si pe situl alexsipa.wordpress.com

    Ale mele “Anomalii, inconsecvenţe, deziluzii”… (Doar o simplă replică)

    Încă de la debutul acestei rubrici, mi-am propus să mă rezum la simple informaţii din lumea jazz-ului, îndeosebi cel românesc sau, mă rog, din România. Şi asta, datorită în primul rînd, timpului limitat pe care îl am la dispoziţie pentru acest demers jurnalistic.
    Din moment ce eram şi sînt implicat în diferite activităţi de organizare şi promovare a unor evenimente, tot din sfera jazz-ului, am considerat că mai mult decît a consema diferite evenimente care au fost sau vor fi, nu-mi pot permite. Nu consideram nici că e cazul să refuz o asemenea propuere onorantă din partea acestei redacţii a unei reviste de prestigiu, chiar dacă se editează doar on line şi nici să mă hazardez în a promite şi a scrie eseuri pe teme de jazz.
    Iată că, lumea din jurul şi/sau din interiorul acestei muzici sau poate mai degrabă eu, nu-mi amitesc cine a avut prioritate în a deschide cutia Pandorei, mă obligă să rezerv timp şi spaţiu şi pentru alte comentarii decît cele propuse/promise iniţial.
    Mai întîi, trebuie să mă explic puţin. Nu cred că sînt o „natură conflictuală” cum lasă să se înţeleagă cel căruia îi voi dedica în cea mai mare parte acest comentariu, ci mai degrabă o fire liberă, independentă şi de atitudine-provoc dacă e cazul şi evident că sînt dispus ŞI să fiu provocat, în limitele civilizate, ale bunului simţ şi cu scopul de a “aerisi” din cînd în cînd mediul în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea…
    Excepţiile, desigur, confirmă regula, iar acele excepţii nu sînt provocate de mine, ci doar reacţionez, poate uneori exagerat, revoltat peste măsură de unele abuzuri şi stări inadecvate momentului sau pur şi simplu anormale…
    Nu caut scandalul cu orice preţ. Şi eu prefer o anumită stare calmă, echilibrată, normală, propice unei activităţi favorabile procesului organizatoric, creativ, promoţional şi receptiv. Asta pe scurt. Dar nici nu pot sta în banca mea, nu pot sta liniştit, atunci cînd în jurul meu se comit extrem de multe abuzuri care frizează cel mai elementar bun simţ, cînd această stare de lucruri anormală riscă să se amplifice şi să afecteze şi chiar afectează oameni, acţiuni, instituţii, producţii muzicale, evenimente de jazz, pentru care unii îşi sacrifică extrem de mult timp, energie, chiar şi bani, (pentru a fi bine informat e necesar să fii documentat, la zi cu materiale muzicale şi toretice, CD-uri acum, iar de-a lungul timpului LP-uri, casete audio şi video, DVD-uri, cărţi şi reviste de specialitate, prezenţe la concerte, recitaluri, festivaluri în ţară şi străinătate, etc, etc…), uneori viaţa profesională, personală şi familială trecînd în plan secund….
    Apropo, am adunat de-a lungul a peste patru decenii de activitate jazz-istică tone, geamantane întregi de materiale documentare, mii de suporturi cu jazz. Mai are cineva nevoie de ele ? Toţi sau aproape toţi sînt „doctori în jazz” sau chiar mai mult, s-au născut deştepţi, plini de jazz, de muzică, estetică, literatură, gramatică şi mai ales …plini de ei…
    Nu cred că e mai bine, mai favorabil pentru muzicieni, public, comentatori/promotori, să ascundem la infinit, sub preş, o serie de acte, acţiuni, atitudini, doar pentru că, vezi doamne, jazz-ul românesc e prea firav, prea anemic şi riscă să cadă la prima adiere de vînt, sau să-i menajăm/protejăm pe unii şi chiar să-i promovăm pe cei modeşti, inclusiv pe şarlatani, impostori, cabotini, DOAR pentru că jazz-ul românesc ar avea nevoie de cît mai mulţi…, ori să fim la nesfîrşit simpli martori ai unei stări mlăştinoase, tulburi, ce pute sau riscă să se împute din ce în ce mai mult pe zi ce trece…
    Nu cred că toţi cei din jazz-ul românesc trebuie cu orice preţ să formeze un partid, UNIC/TOTALITAR/DICTATORIAL (unii îi spun MAFIE), iar doi-trei inşi (Tiberian, Lungu…şi… răposatul…), să monopolizeze acest…”partid”, ca apoi să-l folosească, în mod abuziv în interese proprii…Avem suficiente exemple în acest sens…(Apropo, aproximativ aceaşi mafie mi-a săpat şi apoi îngropat emisiunea de jazz de la TVR (1990-1995) şi primul festival de jazz de la Bucureşti (1992-1995)…că aşa e la noi, dificil să construieşti ceva cînd ceilalţi abia aşteaptă să muşte, să dărîme…La fel ar fi vrut, (şi încă doresc) şi cu Gala de jazz, dacă n-o pot stăpîni, manipula, s-o anuleze…uitînd sau neştiind că acest eveniment e o „instituţie” privată…
    Nimeni nu poate obliga pe altcineva să se situeze într-o tabără sau alta, dar la fel de bine, nimeni nu are dreptul să-i reproşeze celuilat că s-a situat în tabăra de atitudine şi nu în cea de simplu spectator pasiv care doar înghite la nesfîrşit un meniu jazz-istic toxic care are darul mai degrabă să înlăture decît să apropie publicul de acest gen muzical. La fel, nimeni nu poate obliga muzicenii, sau muzicanţii să cînte jazz dacă nu au VOCAŢIE pentru acest gen muzical; deci dacă n-au succes, dacă nu pot trăi din asta, e firesc să practice altceva, ce se pricep… Dar dacă cineva şi-a propus să intre în această breaslă, să slujească acest gen muzical, ca muzician, organizator de evenimente şi/sau comentator/promotor, ar trebui sau ar fi trebuit să ştie că SCENA DE JAZZ OBLIGĂ FOARTE MULT. Scena de jazz nu e pentru fiştecine…sinistru/ă, handicapat mintal, muzical, jazz-istic, intelectual, etc…
    (Încercaţi să vă imaginaţi un show HOLOWEN JAZZ NIGHT avîndu-i ca protagonişti pe Ana Maria Galea & M.Godoroja, Special Guest-Iordache şi prezentatoare pe Jenny Brăescu…)
    Şi eu am absolvit un Liceu de muzică şi un Conservator, şi încă de prestigiu, cele din Cluj-Napoca, iar pentru note bune, în ultimii doi ani am beneficiat chiar de bursă de merit; am cîntat într-o Filarmonică, dar paralel şi în diferite formaţii de muzică uşoară/pop încă din Liceu, la trompetă, acordeon, pian, chitară, baterie, pentru a cîştiga în plus, un ban de buzunar… (Din aceşti bani mi-am cumpărat la vremea respectivă un magnetofon, benzi, un pick up, LP-uri, cărţi şi reviste de specialitate, etc…) Ultima oară, prin 1987-1988, am fost solicitat să cînt, sporadic, într-o formaţie onorabilă de local, la pian, la cîteva restaurante din Poiana Braşov şi Predeal pe cînd eram profesor la o Şcoală de artă din Braşov.(E suficiet să vă spun că din această formaţie făcea parte şi Sandu Brînduşan-baterie, profesionist, în ansamblul de estradă Braşov, cîndva component al grupului de jazz-rock NIMBUS). Apropo, între timp, mi-am dat, pentru că era necesar, şi DEFINITIVATUL în învăţămînt, deci am şi tilul oficial de profesor. Cu toate acestea, mai degrabă dintr-un deosebit respect pentu această ARTĂ, pentru frumuseţea ei, ca şi pentru marii săi artişti din ţară şi din străinătate, îndeosebi americani, nu mi-am permis să mă aventurez în jazz sau cel puţin în blues, nici măcar în cel free şi/sau la festivalul sibian Jazz & more…, (mă rog, unii spun şi eu subscriu, că e mai degrabă… mai puţin, sau deloc…decît mai mult…jazz, pentru a scîrţii diferite obiecte, pentru a produce doar sunete aleatorice, a mă costuma şi purta fistichiu, a face declaraţii sforăitoare despre ce şi cum…, adică a bate cîmpii, eventual a scrie şi eseuri sau chiar cărţi prin care să mă explic şi să-mi explic producţiile, care astfel, vezi doamne, ar fi mai bine înţelese şi acceptate…Cu alte cuvinte, să încerc prin texte-vorbe să transmit, să suplinesc, ceea ce nu reuşeşte muzica mea…vezi M.Tiberian)
    Sigur, cu o anumită abilitate, cu anumite giumbuşlucuri, găselniţe, muzicale/instrumentale sau vocale, ca şi teoretice, poţi păcăli publicul, odată, de două, trei ori, dar nu la infinit…Am cîteva asemenea producţii la mine acasă, mai degrabă primite decît cumpărate şi nu ştiu cum să scap de ele…
    Să fiu bine înţeles, nu sînt împotriva experienţelor muzicale, jazz-istice, a avangardei, a jazz-ului contemporan, ci a non-valorilor, a pseudo valorilor, a impostorilor, şarlatanilor care se ascund sub vălul sau după perdeaua de fum gros, prea generos, dacă nu chiar înecăcios al, cică, “improvizaţiei spontane”… astfel unii reuşind să păcălească instituţii, spectatori şi chiar să acceadă la notorietate…
    Din păcate, aceştia nu realizează că de fapt, produc un mare deserviciu acestei ARTE, jazz-ului, publicului şi chiar lor înşile, deci întregii bresle de jazz românesc şi universal.
    Precizare: festivalul Jazz & more…a fost iniţiat de Mircea Tiberian (cu sprijiul lui Mircea Streit, fan din Sibiu, alt subordonat), ca reacţie la faptul că n-a mai fost invitat pe scena festivalului sibian tradiţional…
    Ajung astfel să răspund numeroaselor mele întrebări, mai degrabă retorice, (vezi To(l)ba de jazz VII), de ce nu (mai) avem mari evenimente de jazz cu mari artişti la Bucureşti-Sala Palatului, respectiv public pentru acestea, de ce nu mai avem unele festivaluri, de la Satu Mare şi Iaşi, de ce nu mai e Facultatea de jazz de la Universitatea „Tibiscus”-Timişoara, de ce secţiile de jazz de la Academiile de muzică din Bucureşti şi Iaşi ca şi modulul de jazz de la Cluj-Napoca, produc serii modeste de absolvenţi, oricum, nu formaţii competitive nici măcar la nivelul concursului de la Tg. Mureş dominat de ani de zile de competitorii din Ungaria. Cei cîţiva muzicieni tineri şi valoroşi de la noi sînt mai degrabă autodidacţi şi nu rezultatul studiilor/cultivării jazz-istice din şcolile noastre: Sorin Zlat, Alex Pădureanu, Elena Mîndru, ca şi mai înainte Jancy Korossy, Dan Mîndrilă, Aura, Anca Parghel şi mulţi alţii. Apropo, cînd am intrat întîmplător, nu demult, în clasa de jazz a lui Mircea Tiberian şi am văzut cum arăta grupul de vreo zece studenţi din jurul lui, m-am întrebat: „Oare cine ia pedepsit/condamnat pe bieţii studenţi să studieze jazz-ul ? Acesta e viitorul jazz-ului românesc ?” Erau livizi la faţă, păreau subnutriţi, semi adormiţi, plictisiţi…

    Da, avem unele valori indiscutabile, dar accesul pe unele scene importante e în funcţie de relaţia de subordonare, de servilism, pe care muzicienii respectivi o au nu cu organizatorul, ci cu prezentatorul evenimentului în cauză. Astfel am semnalat prezenţa kitchoasă, ruşinoasă pentru orice scenă din lume, (păcat de instrumetiştii din spatele lui că acceptă un asemenea mare compromis), ruşinoasă pentru toată istoria jazz-ului românesc şi universal, dacă nu chiar ridicolă, a lui Godoroja, la festivalurile de JAZZ de la Satu Mare, Braşov, Bucureşti şi Gărâna, de BLUES de la Jimbolia, etc…(„M-i la băgat pe gît Moşu”-se scuză jenaţi toţi organizatorii festivalurilor respective…).
    Doar Cătălin Toader în avancronica la Gărâna , (parcă 2012) din Dilema veche a avut o atitudine potrivnică acestei prezeţe în festivalul respectiv…şi el doar cu jumătate de gură…
    În schimb, încă la Gărâna n-au cîntat Cristi Soleanu, Florin Răducanu şi „campionul” premiilor naţionale şi internaţionale-Sorin Zlat, ca şi mulţi alţii precum cei din diaspora, Florin Niculescu, Costel Niţescu şi Marian Petrescu. Cum, n-aţi auzit de aceştia ? Sorry. Bine că aţi auzit de Ban, Tiberian, Tavitian şi Iordache(-an, ca să rimeze…)
    Cine va cînta din jazz-ul autohton, pentru a nu ştiu cîta oară la Gărâna (ba în biserică, ba pe scena din Poiana lupuluil), veţi vedea/auzi la ediţia din această vară…Tiberian desigur…Noroc cu invitaţii lui din străinătate (ca şi altădată cu solistele sale) şi cu „producţiile” lui recente cu care îşi motivează necesitatea de a fi invitat ŞI la această ediţie…Bănuiesc că e tot propunerea lui Moşu…(Aceaşi relaţie de subordonare/servilism reciproc…) Tot ei, adică Lungu, Godoroja şi Tiberian ar fi vrut să pună mîna şi pe Festivalul-concurs de la Brăila, numai că organizatorii de acolo, Maria Puşcaciu şi Lucian Sabados s-au ţinut tari şi cu coloana vertebrală dreaptă şi au spus PAS. La un moment dat, Lungu a fost refuzat să mai prezinte festivalul sibian şi Tiberian să cînte, motiv pentru care Lungu a scris şi publicat în cotidianul ZIUA, un articol fulminant, plin de venin, împotriva lui Stoiculescu/Schmidt, (vezi şi anexa/textul lui Lungu adresat Ministerului culturii), iar despre Brăila-prima ediţie, cea din 2013, nimeni din Bucureşti (cu excepţia lui Alex Revenco-fost în juriu şi a mea, chiar dacă puţin ironic) n-a pomenit nimic din acelaşi motiv…adică, după formula „Unde nu sînt eu ca prezentator, sau cel puţin în juriu, respectiv în recital, acel eveniment nu există”…
    Şi iată cum, încet-încet, după această lungă dar necesară, cred, introducere, mai ales pentru a contura cît de cît profilul etic şi moral al personajului principal, al celui mai feroce denigrator cu care mă pot… mîndri, voi trece la ceva mai concret.
    Bălăcăriţi au fost şi Pleşu, Liiceanu şi Patapievici, cum să nu fie şi un biet comentator-pomotor de jazz ca mine…după modelul Antena 3, cu vîrful de lance Mircea Badea, pe care Florian Lungu îl urmăeşte şi îl admiră de mult timp…(probabil tot de la acesta şi de la televiziunea respectivă îşi ia Moşu notiţe, pe de o parte de pupincurism greţos, iar pe de altă parte de bălăcăreală abjectă…)
    Şi mai concret:
    -în loc să-şi ceară scuze pentru minciuna sau informaţia incorectă de care l-am acuzat în To(l)ba… din februarie, a găsit de cuviinţă să scrie recent pe site-ul Jazz Compas, o jalbă plină de invective, mai mult sau mai puţin justificate, la adresa mea.
    Reamintesc: una e a greşi (involuntar) şi alta a minţi (voluntar şi repetat) sau cu alte cuvinte, a greşi e omeneşte, iar a repeta greşala/ minciuna, o prostie…
    Lungu îmi poartă o pică incomensurabilă de cîţiva ani buni, de cînd l-am înlăturat din juriul Galei de jazz, pe de o parte pe motiv că, zicea el „Nu sînt suficienţi bani” …, (n-am înţeles dacă pentru premii sau pentru onorariul său), iar pe de altă parte, eu eram cel deranjat de propunerile/nominalizările nejustificate sau chiar preferenţiale/părtinitoare ale lui Moşu…de exemplu: „Să-l nominalizăm (şi eventual să-l premiem) pe X pentru că m-a invitat să prezint nu ştiu ce festival”, sau „Să-l nominalizăm (şi eventual să-l premiem) pe Y pentru că a împlinit o anumită vîrstă sau anumiţi ani de activitate” cînd principiul de nominalizare şi premiere era foarte clar: activitatea şi mai ales PERFORMANŢELE DIN ANUL PRECEDENT; nu mai spun că de cîte ori aveam întîlnire cu el (evident la Radio) pentru jurizare sau pentru alte probleme organizatorice ale Galei, întîrzia nu cu minutele, ci cu orele, sau chiar mă suna, după aceste ore de aşteptare, să-mi spună, ba că a uitat de întîlnire, ba că taxiul a fost prins în trafic…Disperarea şi exasperarea care m-au cuprins de cele mai multe ori, şi la care am fost expus în zeci de ani de colaborare, nu numai în Bucureşti, trebuiau să aibe o limită şi chiar un sfîrşit.
    Aş putea să dau numeroase alte exemple de acest fel, situaţii extrem de neplăcute în care au fost puşi organizatori de evenimente, concerte, festivaluri, concursuri, (şi mai ales concurenţi), lansări de cărţi ori CD-uri, etc, etc…
    Anul trecut, spre edificare, la Festivalul-concurs de la Tg. Mureş prezentat de mine, (!?!) mi-am permis să-l atenţionez de la microfon, de faţă cu asistenţa, că nu se face să dea un exemplu negativ tinerilor, să întîrzie peste măsură, (era în juriu), să se lase aşteptat de concurenţi care pentru întîrziere, spunea regulamentul, riscă să fie penalizaţi…
    Nu se spune oare că punctualitatea e (şi) un semn al civilizaţiei ?

    Altceva: am organizat numeroase evenimete la care mi-am permis să NU-L invit. Ce mare afront doamne ! Nici asta nu se putea ierta…!

    Şi iată cum mă trezesc acum din partea lui cu insinuări penibile de genul:
    -de ce nu au apărut pe CD-ul BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy, muzicieni precum Marius Popp, Sorin Romanescu, Cristian Soleanu şi Mircea Tiberian ? (Că deh. Tiberian trebuie să fie oricînd şi oriunde !?!)
    Simplu, pentru că primii trei nu au fost premiaţi, deci nu au fost invitaţi, nu au cîntat în Gală, iar al treilea-Tiberian, deşi a promis, am convenit că va cînta două piese, dintre care una dedicaţie pentru Jancy Korossy, pentru a fi selectată pe acest CD, nu a mai cîntat-o, iar cealaltă, pe care a cîntat-o, nu ia plăcut lui cum a ieşit dpdv tehnic, acuzînd pentru asta …pianul…de parcă pe scenă nu erau vreo 3-4 piane, şi nu pe un astfel de pian a cîntat şi virtuozul Sarosi Peter…(Recomand audierea în special a celor două piese semnate şi cîntate de Sarosi Peter & Azara).
    -autoportretul şi autograful lui Johnny Răducanu de pe CD-ul TRIBUTE TO Mr. JAZZ sînt extrase dintre cele trei exemplare pe care le deţin în Jurnalul STUDIOULUI DE JAZZ BRAŞOV unde am activat mai bine de 18 ani, timp în care l-am avut invitat şi pe Maestru de nenumărate ori…
    -regret că apreciata solistă Luiza Zan nu-şi mai aminteşte faptul că in momentul în care a semnat statul de plată pentu premiu, (unde erau trecuţi toţi laureaţii), era stipulat şi că cedează automat drepturile de înregistrare şi postare pe compilaţia (CD-ul) cu selecţiui din Gala respectivă…
    -Nicolas Simion, (contrar celor afirmate de Florian Lungu, altă minciună a acestuia) a acceptat prezenţa unei piese, am şi convenit cu Simion care piesă, respectiv compoziţia lui J.Korossy „Jocul cu mingea”, pe CD-ul
    BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy.
    -am afirmat în booklet-ul acestui album umătoarele:
    „Nu ştiu dacă cu acest CD vom atinge perfecţiuea dorită de orice artist, dar consider că niciodată, cu nici un alt CD, nu am fost mai aproape de ea muzical şi tehnic. Şi asta datorită muzicienilor şi inginerului de sunet cărora le mulţumesc în mod special. Reţineţi vă rog că totul e înregistat LIVE”.
    Nici acum, retrospectiv, nu cred că am greşit, că am exagerat cu ceva. Cred mai degrabă că e un mesaj de bun simţ adresat atât ascultătorilor acestui CD, cît şi, sau mai ales, o modestă recunoştinţă adresată muzicienilor şi tehnicienilor care au contribuit la realizaea acestui album.
    Vă recomand să-l ascultaţi sau reascultaţi şi să-mi spuneţi dacă găsiţi/auziţi o notă, o singură notă greşită sau falsă…apoi vă rog să comparaţi ce am scris eu puţin mai sus cu ce a scris Florian Lungu în acel articol, după părerea mea, de pomină…
    -încă un raspuns la o insinuare penibilă:
    La mometul în care am finalizat realizarea CD-ului TRIBUTE TO MR. JAZZ, încă nu era pronunţată decizia tribunalului cu urmaşii-beneficiarii dreptului de autor J.Răducanu. iar doamna Antoaneta Creţu, nepoata lui Johnny, a înţeles şi acceptat demersul nostru, respectiv faptul că acest CD este destinat nu comercializării, ci omagierii Maestrului , pe de o parte, iar pe de altă parte, promovării muzicienilor respectivi, îndeosebi tineri laureaţi ai acelei Gale subintitulată In Memoriam J.Răducanu. Aceaşi motivaţie am avut-o şi pentru CD-ul Tribute to Jancy Korossy.
    -de ce „producător artistic?!? Iată grija deosebită pentru care Moşu are insomnii ! Mai e cazul să-i explic omului care a fost şi este rolul meu în realizarea unui CD, de la A la Z, de la iniţiativa de a realiza un album şi pînă la lansarea lui ?!? Şi chiar după, în programarea, organizarea şi desfăşurarea unor concerte , eventual a unui turneu de lansare ?
    Regret, dar nu cred că e cazul să pierd timp şi energie cu astfel de explicaţii puerile…
    -i-am făcut reproşuri justificate lui Johnny Bota la Gala Blues Jazz 2013 de la Timişoara deoarece ne-a pus într-o postură jenantă şi pe mine şi publicul prezent în holul sălii respective pentru lansarea celor două CD-uri, lansare anunţată şi pe afişul acelui eveniment. Adică, noi l-am aşteptat minute în şir, aproape toată pauza respectivă, să vină, să facă oficiile de gazdă, aşa cum se obişnuieşte la orice lansare oficială, să mă “introducă”, iar Johnny ia-l de unde nu-i…Într-un tîrziu, îl caut disperat peste tot şi cineva îmi spune că Johnny e undeva, într-un „buzunar” al scenei, vorbeşte la telefon…probabil cu amanta din moment ce se ascundea acolo să nu fie văzut/auzit…
    Astfel, tensionat, revoltat chiar, după o discuţie neplăcută cu Bota, din respect pentru cei încă prezenţi pe hol, vin în faţa lor, le spun cîteceva despre cele două CD-uri şi îi invit să le procure şi să le asculte. Vă întreb simplu: eu am provocat această stare, scenă neplăcută ? În detrimentul cui ? O fi fost Bota montat, manipulat de Moşu ? Nu pun mîna în foc că NU…
    Nu m-ar mira că DA….
    Evident că scuzele ulterioare ale lui Bota au fost inutile şi nici nu le-am acceptat…

    Cît despre acele înregistrări şi postări de la Iaşi…desigur că le regret şi eu şi gazda/organizatoarea de acolo, (eu încă nu le-am văzut şi nici nu doresc să le văd), adică regret că s-a ajuns la o asemenea stare conflictuală, (nu e cazul să spun acum de ce şi cum), de care sînt răspunzători în aceaşi măsură şi muzicienii din formaţia Cătălin Milea-Sebastian Burneci Quartet, pentru mine reprezintă o grea tinichea (?) sau o cruce (?), pe care va trebui să o port pînă la sfîrşitul vieţii mele, iar pentu detractorii mei, aur curat…
    Măcar cu atît să rămîn şi eu in actualitatea şi istoria jazz-ului românesc spre bucuria/satisfacţia aceloraşi detractori…
    Mai mult sau mai puţin ca fapt divers, cu gazda/organizatoarea de la Iaşi, care nu ştia nimic de aceste filmuleţe pînă de curînd cînd i-am spus eu, sînt din nou într-o relaţie amicală.

    Dar CULMEA gogomăniei şi neghiobiei jurnalistice, dovada clară, CEA mai clară a caracterului…vopsit…(ca să mă exprim elegant) a lui Moşu, nu poate fi alta decît afirmaţia/informaţia acestuia,…cică… „pe surse”… (Care surse ? Prostituatele din Gara de Nord ?) cum că, pe de o parte, vizita mea de anul trecut în SUA, la New York şi New Orleans, a fost finanţată de ICR, iar pe de altă parte, că a avut drept scop promovarea CD-ului BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy. (Şi ce dacă ar fi fost adevărat ? Aveam vreo vină eu sau ICR ? Aş fi comis o crimă ?)
    Nici una şi nici cealaltă nu sînt adevărate. Dar cum să-i explici unui tembel, unui om rău intenţionat acest lucru, cînd cel mai simplu ar fi fost să dea telefon la ICR şi să verifice informaţia de la sursă, adevărata sursă, ca orice ADEVĂRAT JURNALIST CARE SE RESPECTĂ ŞI RESPECTĂ CITITORII SĂI.
    (Chestie de deontologie profesională…)
    Vizitele în SUA, ca şi altădată în China, Portugalia, Belgia, Luxemburg, Franţa, Germania, Cehia, Ungaria, Polonia, Grecia, Bulgaria, R.Moldova, fosta URSS, Finlanda, Estonia (sper că nu mi-a scăpat nici una), în unele chiar de mai multe ori, şi tot ce am făcut şi fac de la naştere şi pînă mai pot… inclusiv acest material de la PRĂVĂLIA CULTURALĂ, au fost şi sînt finanţate de un bogat om de afaceri evreu american care doreşte să-şi păstreze anonimatul pentru a-mi putea satisface în continuare orice doleanţă de acest fel…
    Sîc !
    E drept că peste tot unde am mers, în vizite particulare, în turnee cu muzicieni români, festivaluri şi concursuri internaţionale, (cu tineri propuşi şi susţinuţi de mine), în care am fost în juriu, am cărat sacoşe întregi de materiale promoţionale cu jazz românesc, cu scop informativ dar şi în speranţa că voi fi contactat eu şi/sau muzicienii/formaţiile respective şi invitaţi apoi în ţările acestora. Credeţi că m-a sunat sau mi-a trimis cineva vreodată vreun e mail cu acest scop ?
    Absolut nimeni !
    Oare de ce, dacă sîntem atît de mari şi tari şi buni şi nemaipomeniţi că nimeni nu ajunge la nasul nostru ?!?

    Şi pentru ca portretul preopinentului să fie complet sau pentru a cunoaşte adevărata faţă a lui Moşu, dincolo de această mască blajină/serafică afişată în general, alătur acestui text unul semnat de Florian Lungu şi trimis Ministerului Culturii şi celălalt trimis comentatorilor-promotorilor de jazz, cîndva, veţi vedea cînd, de către Anca Parghel.
    Cometariile, în principiu, sînt, sau ar fi de prisos.

    Şi încă ceva ce poate întregi caracterul unui om, a lui Florian Lungu, o personalitate publică cunoscută, ce se doreşte lider de opinie şi aşteaptă respect şi consideraţie din partea semenilor săi.
    Ar trebui oare să facem abstracţie de faptul particular că acesta are un copil, unic, rezultat dintr-o relaţie amoroasă pasageră, un copil ajuns deja la maturitate, aproape 30 de ani, pe care încă nu l-a văzut, n-a dorit să-l vadă şi cu atît mai puţin să-l ajute într-un fel sau altul…la ignorat total, iar copilul ÎNCĂ nu-şi cunoaşte tatăl…
    TATĂL ?!?
    Inimă, suflet de tată sau monstru !?!
    Nu, MOŞU ?!?
    (Acest ultim paragraf, nu a apărut în revista PRĂVĂLIA CULTURALĂ NR.46)

    Aşadar şi prin urmare,
    SOMN UŞOR JAZZ ROMÂNESC !
    Cîinele de pază, secu-(pardon pupincu-)ristul de servici, secondat/coordonat din umbră de eminenţa cenuşie (M.Tiberian), veghează !

    P.S.Un fan, (B.P.) care a fost recent la un concert de jazz de la sala Radio, îmi spunea după: „Ce păcat că unii n-au simţul ridicolului, pe de o parte, să-şi scurteze/limiteze/concentreze prezentarea, iar pe de altă parte, că nu ştiu cînd e cazul să se retragă definitiv de pe scenă !?! E vorba desigur de Moşu ca prezentator şi de Godoroja (ce ruşine iar) ca protagonist (!?!) al concertului respectiv alături de Barbera, Hoffer şi Big Band-ul Radio.

    P.P.S. Ce carte credeţi că mi-am luat de pe aeroportul Otopeni pentru a citi în recenta călătorie de la Paris, în speranţa că încă nu e prea tîrziu, că totuşi se va prinde ceva de mine ?
    “GHIDUL NESIMŢITULUI” (Radu Paraschivescu)

    Şi o ultimă precizare:
    -momentul în care voi decide să părăsesc CORABIA NEBUNILOR, mai precis a UNOR nebuni, din jazz-ul românesc, îl voi alege EU şi numai EU.
    Şi atunci, nu cred că voi avea de pierdut…

    Pentru a vă dovedi că nu m-am plictisit nici de Paşti şi nici de
    1 Mai, vă recomand să citiţi şi To(l)ba de jazz X de la STICLUŢE DE LAMPĂ

    Acest articol a apărut în revista PRĂVĂLIA CULTURALĂ
    NR. 46 (la Alvitze-Opinii) unde puteţi citi reproduse şi cele două scrisori anexate…una dinspre Fl. Lungu către MINISTERUL CULTURII şi una dinspre Anca Parghel, mai ales împotriva lui Fl.Lungu…

    Alexandru Şipa

    To(l)ba de jazz X

    Jazz Night by Emil Bîzgă New Orleans Band s-a numit concertul de joi 3 aprilie de la Clubul The Drunken Lords din Capitală

    Grupul Arifa (din care face parte şi saxofonistul Alex Simu) a concertat pe 4 aprilie la Arcub din Bucureşti

    Trio-ul timişorean JazzyBIT, care tocmai au fost premiaţi la Gala Premiilor de jazz (pe anul precedent)-Premiile MUZZA pentru debut (la Gărâna 2013), au concertat pe 10 aprilie la Clubul Imperium din Sibiu.
    Apropo, la Gala respectivă ediţia a XII-a, ce a avut loc pe 6 aprilie la Hard Rock Café, au fost puse spre vînzare/testare cîteva CD-uri şi cu Iordache, Tiberian şi Lucian Ban. Din păcate, din acestea, chiar dacă au fost la un preţ mai mic decît celelalte, nu s-a vîndut nici un exemplar…

    Florin Răducanu-pian şi Dalila Cernătescu-nai, au fost invitaţii unui sextet din Ucraina pentru a concerta pe 29 martie la Kiev, într-un festival internaţional, iar pe 30 aprilie, de Ziua Internaţională a Jazz-ului, au evoluat la Clubul Porgy & Bess din Viena în aceaşi componenţă cu care în 2011 au mai concertat în acelaşi club şi au înregistrat acolo CD-ul REVEALING THE ROMANIAN TRADITIONAL MUSIC ON JAZZ, Aşadar, alături de cei doi protagonişti amintiţi, au fost la contrabas Adrian Flautistu, la baterie Eugen Nichiteanu, iar la saxofon Sebastian Mihai.Evenimentul de la Viena s-a desfăşurat sub genericul
    FLORIN RĂDUCANU & FRIENDS PLAY PARKER, MONK, COLTRANE & MUSIC OF THE WORLD FOR INTERNATIONAL JAZZ DAY.
    Concertul a fost organizat cu sprijinul ICR Viena.
    Ziua Internaţională a Jazz-ului a fost sărbătorită şi la Cluj-Napoca printr-un maraton de jazz la care au fost invitaţi muzicieni din cinci ţări. Din Cluj-Napoca a evoluat Big Band-ul GAIO condus de Ştefan Vannai.
    Evenimentul a avut loc la Casa studenţilor, a fost organizat de Comunitatea Culturală Transilvania şi prezentat de Virgil Mihaiu.

    EUROPAfest 2014 va avea loc în Bucureşti, în perioada 8-24 mai şi va cuprinde jazz, blues, pop şi clasic. Dintre formaţiile participante, anunţăm deocamdată Alex Hahn & The Blue Riders (Anglia, Australia) şi Vassilis Blues Sotiriou & The BRB (Grecia, Elveţia)

    După ce în To(l)ba de jazz IX v-am dat informaţia cu Trio Sorin Zlat selectat printre cele patru formaţii finaliste (din 154 înscrise) la concursul din Franţa (23 mai) prezidat de celebrul pianist Jacky Terasson, acum vin cu o altă veste bună din partea aceluiaşi pianist: Sorin Zlat a fost selectat printre cei 9 (nouă) pianişti (din 200 care s-au înscris) ce vor concura la prestigiosul concurs de la Montreux (14-15) iulie.
    La ambele concursuri îi dorim lui Sorin Zlat MULTĂ BAFTĂ şi să revină de la fiecare cu Marele premiu şi/sau măcar…sănătos…
    Şi această simplă selectare în aceste finale, e deja un mare succes pentru pianistul/muzicianul nostru.
    Bravo lui.

    Celebrul Sugar Blue, care a concertat şi înegistrat şi în România, cu Marcian Petrescu & Trenul de noapte, va efectua un nou turneu în Europa, în perioada 2-21 iulie. Euopean Tour 2014 a lui Sugar Blue va trece şi prin Italia, Ungaria, Lituania şi Anglia.
    Apropo de M.Petrescu & Trenul de noapte, aceştia au concertat pe 28 aprilie în PUZZLE-Bucureşti, în cadrul ciclului MooNDay-Jazz, Blues & More…

    Cunoscutul traducător Roland Szekely, care este şi organizatorul festivalului de jazz de la Sângeorz Băi (jud. Bistriţa-Năsăud), finalizează în această perioadă o nouă carte, SWING LA BERLIN de Christophe Lambert. Lansarea e posibil să aibe loc la festivalul respectiv, ediţia a III-a, ce se va desfăşura în perioada 1-3 august.

    În cadrul Blue Note Jazz Festival de la New York cosemnăm umătoarele recitaluri mai deosebite:
    15-17 aprilie Savion Glover & Kenny Barron with Dee Dee Bridgewater + More,
    18-20 aprilie Jim Hall with Bill Frisell and Julian Lage
    22-27 aprilie Stanley Clarke & Friends
    29-30 aprilie Eric Harland’s Voyager & Jason Moran
    1-4 mai Omar Sosa Quartet & Melissa Aldana Quartet
    15-16 iulie Dirty Dozen Brass Band

    Incredibil, din progam lipsesc Lucian Ban, Mircea Tiberian şi Iordache.
    Culmea, nici măcar Cătălin Milea nu e invitat !

    În schimb, firesc, Cătălin Milea Hammond Trip-Awakeing, n-a lipsit de la al său Jazz Compas live in Museum din 30 aprilie. Au mai cîntat în cadrul acestei acţiuni de Ziua Internaţională a Jazz-ului şi Sebastian Spanache Trio-Pasha’s Abstinance şi Bucharest Jazz Orchestra.

    Două recomandări:
    -miercuri 14 mai ora 13.00 la Librăria Cărtureşti-Verona din Capitală, va fi lansat CD-ul Adrian Enescu-INVISIBLE MOVIES- (Selecţiuni din muzica de film), album realizat de A&A Records şi Fundaţia MUZZA.
    Cu acelaşi prilej, Adrian Enescu este invitat joi 22 mai ora 19.00 la Club A, unde, în cadrul Cafenelei critice organizată de criticul literar Ion Bogdan Lefter, se va discuta despre muzica de film.

    În finalul acestei rubrici, mă voi opri puţin la articolul
    „Topuri, clasamente şi metehne autohtone” semnat de Mircea Tiberian pe site-ul Jazz Compas

    -precizez de la început că de această dată, nu am nici timpul şi nici dispoziţia necesare, să deschid o polemică cu autorul respectiv. O voi face detaliat în numărul din iunie al acestei reviste.
    Acum mă rezum la cîteva adnotări fugare:
    -cuvîntul jurnalistic, scris sau vorbit, presupune o foarte mare responsabilitate; jurnalistul, sau simplul semnatar al unui text scris sau vorbit, trebuie să fie foarte bine/corect informat/documentat, altfel riscă să cadă în dizgraţia cititorilor, iar în cazul lui Tiberian, şi al spectatorilor, deoarece, este mai mult decît evident că e ofticat, că nu face parte din juriu; (culmea ar fi să fie în acelaşi timp şi jucător şi arbitru şi administrator/contabil cum i-ar place lui), apoi că nu a luat nici un premiu la ultima ediţie a Galelor de jazz, iar pe de altă parte, părerile sale m-i se par tendenţioase…
    -iată cîteva dovezi clare:
    -Ministerul Culturii nu numai că nu a finanţat această ediţie a Galei, dar nici măcar nu a anunţat oganizatorii din timp, că nu aprobă dosarul de solicitare a finanţării, sau că nu are bani pentru acest lucru, pentru a nu mai pune pe afiş instituţia respectivă şi pentru a reduce proporţional din numărul de premiaţi…(Din acelaşi motiv, lipsa fondurilor necesare, spre dezamăgirea unora şi satisfacţia altora, după această ediţie, nu vom mai realiza un CD cu selecţiuni din Gală).
    -Gala nu a avut loc pe 7 aprilie cum scrie Tiberian, ci pe 6 aprilie…
    -la Gala de anul trecut, Sorin Romanescu şi Alex Man au fost nominalizaţi la categoria/secţiunea „Muzicianul anului” şi nu la „Grupul anului” cum scrie Tiberian.
    Apropo, să fac cîteva precizări:
    -nici un artist din lume nu poate obliga un juriu să nu-l nominalizeze şi chiar să-l premieze, dar artistul nominalizat sau chiar premiat, poate refuza premiul. In schimb, un artist poate cere organizatorului de eveniment ca acesta să nu fie trecut pe afiş, iar organizatorul e obligat, în principiu, să respecte doleanţa acelui artist. Am avut şi eu asemenea cazuri/situaţii şi dacă afişul nu a fost tipărit sau intrat sub tipar, am făcut modificările de rigoare fără nici o supărare. Problemele dintre cei doi muzicieni, Romanescu şi Man pe de o parte, şi mine, au apărut atunci cînd, din păcate, afişul fiind deja tipărit, am fost anunţat, doar cu trei zile înainte de Gală, de către Man, intr-un cadru public, (ceea ce nu cred că era cazul…), iar de către Romanescu în aceaşi seară prin telefon, de decizia lor de a fi retraşi de pe lista de invitaţi la Gală, cu perspectiva/posibilitatea de a fi premiaţi la două categorii: „CD-ul anului” şi repet, „Muzicianul anului”-ex aequo. Da, atunci, şi eu şi colegii de juriu, am fost puşi într-o situaţie foarte neplăcută, ca niciodată în trecut şi sper, nici în viitor… Nu mai aveam altă soluţie decît să anulăm, cu regret, acordarea acelor premii, deoarece nu mai era timp de pregătit alţi virtuali laureaţi cu micro recitalurile aferente…
    Precizez că la fiecare ediţie, evident, pentru reuşita spectacolului, în favoarea inclusiv a muzicienilor ca şi a spectatorilor, există o corelare firească între festivitatea de premiere, prezenţa laureaţilor, nu neaparat pentru a susţine un micro-recital şi eventuala înregistrare a Galei pentru un posibil CD cu selecţiuni din acest eveniment.
    Nu-mi explic nici azi adevăratul motiv al gestului celor doi apreciaţi chitarişti, cu atît mai mult cu cît, din perspectiva mea cel puţin, am colaborat/comunicat bine cu aceştia atît la realizarea CD-ului UNDERCOVER, cît şi la turneul care a precedat realizarea acelui CD ca şi la alte concerte-recitaluri,… mai ales că decizia lor a venit ca un trăznet, repet, cu trei zile înainte de Gală…
    Revin:
    -structura listei de nominalizări şi de premieri a rămas aproximativ aceaşi de la prima ediţie…De ce oare tocmai acum, dle Tiberian, cînd nu sînteţi premiat, găsiţi necesar să o comentaţi/criticaţi ?!?
    -nu e mai firesc ca cine face rost de sponsori şi finanţări, (cu mare, din ce în ce mai mare dificultate), respectiv Fundaţia MUZZA, să şi administreze acele fonduri ? Aţi prefera să faceţi acest lucru dvoastre dle Tiberian, (să subordonaţi/manipulaţi ŞI Fundaţia MUZZA), ca să puteţi proceda, ca şi în alte împrejurări jazz-istice,…cu partea leului…care să vă revină dvoastre ?!?
    -Ana Cristina Leonte a fost invitată pentru a fi premiată şi ea la Gală dar a motivat absenţa ei printr-un turneu în ţară pe care îl avea programat în acea perioadă
    -DA, se poate compara un trio cu o solistă sau invers dacă e vorba, ca şi în cazul acestei jurizări obiective, de acel criteriu de apreciere de care amintesc puţin mai jos…mai concret, JazzyBit a participat anul trecut, pe lîngă numeroase concerte-recitaluri de Club, la Festivalurile de la Cîmpina, Sângeorz Băi şi mai ales debutul la Gărâna pentru care acest trio a şi luat premiul respectiv…Puteţi să-mi spuneţi domule Tiberian la ce festivaluri a cîntat studenta dvoastre Viorica Pintilie, pe care de altfel o apreciez şi eu ?
    -Vrabete, Biţulescu, Cristei şi Cristian Gârlea au fost premiaţi la categoria „Confirmarea anului” nu în funcţie de vîrstă, cum insiuează cu răutate Tiberian, ci în funcţie de ACTIVITATEA ŞI PERFORMANŢELE DIN ANUL PRECEDENT, CU NOUL PROIECT/NOUA FORMULĂ…în care au fost implicaţi…
    -ce ipocrit sînteţi…Niciodată nu aţi onorat Gala aşa cum se cuvine, (prin prestaţia muzicală, prin piesa /piesele oferite publicului şi nu organizatorului, care, la solicitarea dvoastre expresă şi condiţionată, va oferit întotdeauna cel mai substanţial premiu-financiar) ca şi toţi muzicienii şi fomaţiile prezente, iar acum aţi dori ca acest eveniment să fie o adevărată… „sărbătoare a acestei bresle”. Vă asigur că aşa a şi fost, cu unele excepţii independente de noi, este şi va fi, indiferent de prezenţa dvoastre în juriu, aşa cum o doriţi, şi/sau cel puţin pe lista de laureaţi….
    Dincolo de toate, textul şi mai ales tonul acestuia, nu dovedesc altceva decît, pe de o parte frustrarea lui Tiberian că de această dată la Gală nu a fost premiat, iar pe de altă parte, invidia pentru cei ce au fost laureaţi…apoi, vorba aceea, e uşor a bate cîmpii cînd nimic nu ai a spune…sau doar răutăţi…
    Şi în final, o întrebare firească:
    -domnule Tiberian, chiar n-aţi găsit nimic de apreciat la această Gală ? Nici măcar la una dintre ediţiile anterioare la care aţi fost premiat ? Trist. Nu era mai bine să veniţi, să vedeţi la faţa locului cum cîntă colegii dvoastre, cu ce pasiune, cu ce dăruire, cu ce respect pentru public ?!? Şi abia apoi să comentaţi ?
    Ştiu că e greu pentru dvoastre să suportaţi succesul altora, dar orişicît, dacă doriţi să mai comentaţi şi mai ales să scrieţi despre un asemnea eveniment, e bine să-l umăriţi live…
    Promit să finanţez chiar şi postura dvoastre de spectator-comentator-cîrcotaş al Galei…dacă va fi cazul…
    Şi o concluzie îmi permit:
    e de înţeles, dle pofesor/doctor în jazz Mircea Tiberian, să nu aveţi logică în ceea ce cîntaţi, pentru că, vorba aceea, „mulţi aud, puţini pricep”, dar să nu aveţi logică nici în ceea ce spuneţi/scrieţi, limbaj pe care îl pricepe (aproape) tot omul, e de neînţeles şi cu atît mai greu de acceptat…

    P.S.Apropo de noua SCRISOARE DESCHISĂ a unor…cică muzicieni…
    -pe de o parte, nu mă surpinde nici scrisoarea în sine şi nici unele semnături, (multe nu le cunosc şi cred că nici ele/ei pe mine), iar pe de altă parte, nici nu ştiu ce să fac mai întîi: să plîng sau să rîd ? (Să fiu impresionat de cei 41 care semnează sau să mă bucur de cei aproximativ 100 care nu semnează. I-aş întreba pe cei, vreo 30 care semnează ca primarul, care au căzut în capcana celor 3-4 care au iniţiat, conceput şi semnat primii acest demers: chiar ştiţi, înţelegeţi care sînt ADEVĂRATELE dedesubturi şi interese ale acestei scrisori ?) Înclin mai degrabă să mă amuz, şi încă tare copios, apoi să mă detaşez indiferent…
    Pe unii de pe acestă listă, pe care i-am sunat, nici nu ştiau de ea şi cu atît mai puţin să o semneze…
    Curios, dar nu imposibil…în practicile detractorilor respectivi (bine ştiuţi deja) care mă onorează în continuare cu o mare, nesperată şi incredibilă atenţie.
    Le mulţumesc (aproape) tuturor
    şi le sînt veşnic recunoscător.
    Şi încă ceva:
    -măi oameni…, că altfel nu pot să vă spun că risc să jignesc animalele, voi credeţi că eu n-am altă treabă decît să urmăresc textele şi scrisorile voastre stupide şi să vă răspund la ele ?
    O fac pentru ultima oară.
    Prefer să-mi menajez ochii şi să privesc ce e frumos/sănătos în jurul meu.
    Îmi permit totuşi să vă reamitesc îndemnul lui Marius Popp consemnat cîndva, prin anii ‘80 într-o FOAIE a festivalului de la Sibiu:
    „Puneţi mîna pe instrumente şi miracolul jazz-ului românesc se va înfăptui/împlini”.

    Am reţinut şi o idee/sugestie interesantă din partea unui semnatar al scrisorii respective, după ce am avut cu el o plăcută convorbire telefonică:
    -la umătoarele Gale de jazz-Premiile MUZZA, să procedăm ca la premiile Grammy, adică să nu mai acordăm şi onorarii/bani.
    (Nu. nu plîngeţi dle Tiberian, pentru dvoastre, dacă va mai fi cazul să fiţi laureat, fac o excepţie, sînt dispus şi să cerşesc pentru a aduna cîţiva gologani. Slogaul meu va fi: „Daţi un ban, pentru Tiberian”).

    Aş prefera ca la această rubrică să consemnez DOAR evenimente şi succese precum cele din prima parte a acestui text şi îndeosebi cele gen Sorin Zlat şi Florin Răducanu.

    Aşadar, nu mă stîrniţi că nu faceţi altceva decît, după cum se vede, să mă stimulaţi.
    Uneori, e o senzaţie chiar plăcută…

    Pentru a vă dovedi că nu m-am plictisit nici de Paşti şi nici de
    1 Mai, vă recomand să citiţi şi textul meu de la…

    va/vor urma

    Alexandru Şipa

    Sculati, voi, oropsiti ai jazzului din Romania! (A. Sipa)

    Stimate dle Mircea Toma,

    apropo de ce a aparut in 24 Fun

    Intr-adevar, NUMAI UNITI PUTEM SALVA JAZZ-UL ROMANESC, numai prin acest indemn revolutionar, patriotard si proletcultist putem SALVA JAZZ-UL ROMANESC de farseuri, impostori, cabotini gen Godoroja, Iordache, si cei din diaspora care fac mari “sacrificii” pentru acest demers, inclusv dese deplasari in Romania, respectiv L.Ban din SUA si C. Milea din Olanda.

    Asadar, INAINTE, TOT INAINTE TOVARASI !

    …inca ceva…

    -DA, ati intuit bine, in spatele actiunii UNOR oameni din jazz, se afla cite ceva, daca nu foarte multe…

    Printre acestea,

    -un articol din Foaia Festivalului G.Enescu editia 2009 intitulat

    “G.Enescu-prilej pentru un nou sejur la Bucuresti” (cronica concertului L.Ban-G.Enescu) semnata de mine care nu ia convenit lui L.Ban, ba mai mult, m-a amenintat print-un e mail ca daca voi calca vreodata prin New York, imi va “rupe picioarele…” (pastrez acel e mail…)

    -”demisia” mea din jazz-ul romanesc (de fapt a lui M.Tiberian si a celor din gasca lui…Ban, Milea, Iordache, Godoroja, Lungu) anuntata inca din februarie a.c…. parca…

    -textele mele critice la adresa unor muzicieni din Romania aparute in revista PRAVALIA CULTURALA, inclusiv dezvaluirea publica a faptului ca L.Ban a mintit in CV-ul sau (inclusiv pe dvastre si pe alti jurnalisti si institutii din Romania, deci s publicul), precum ca a absolvit Conservatorul din Bucuresti cind de fapt el n-a terminat nici primul an, parca a fost exmatriculat, si faptul ca o fundatie quasi necunoscuta din Austria , cica, l-ar fi propus drept “Pianistul anului 2005 si 2006″ (risul lumii…)
    (a doua idee/trucul cu propunerea fundatiei din Austria a plecat de la o cunostinta a noastra comuna…pe care o respect, dar nu si pentru sugestia cu acest truc…)

    -frustrarea, oftica si invidia unor muzicieni romani care nu s-au regasit pe lista de laureati, iar unii, nici pe lista de nominalizati macar, la Gala Premiilor de jazz din acest an, indeosebi M. Tiberian, L. Ban, C. Milea, iar Iordache, niciodata…

    -regretul si oftica lui M.Tiberian ca n-am acceptat propunerea/presiunile lui din anii trecuti de a fi SI in juriul galei de jazz si premiat…si contabil, si administrator al fondurilor financiare procurate cu multe dificultati de catre Fundatia MUZZA…

    -de fapt, multi dintre semnatarii SCRISORII DESCHISE simt amenintarea NU asupra jazz-ului romanesc, ci asupra PROPRIILOR INTERESE, (STATUT, SCAUN SI BANI)…

    Cu alte cuvinte IMPREUNA, PENTRU SALVAREA LUI BAN, TIBERIAN, MILEA, IORDACHE, LUNGU, GODOROJA…(de Sipa ?!?)… si apoi vine spiritul de turma…

    Pentru detalii, RECOMAND indeosebi ultimul numar, 46, al revistei PRAVALIA CULTURALA, dar si textele mele anterioare si posterioare…

    Alex Sipa

    P.S. acest text a fost trimis lui M.Toma pentru a f publicat in 24 Fun ca o replica a mea la SCRISOARE…
    Probabi ca l M.Toma n-a vrut sa supere anumite persoane, inclusiv pe prietenul sau L. Ban si n-a mai publicat acest text…pe care il poti publica tu pe blogul tau…

    vezi daca poti descfra acest text…aceasta scrisoare…demna de anii ’50 ai comunismului s colportarilor securiste de atunci…si/sau a unor nebuni/nebune…trimisa inainte de Gala de jazz colegelor mele de juriu…

    Alex Sipa

    Stimate si distinse doamne Olivia Sima si Anca Romeci,

    Ne-am cunoscut personal in diferite contexte muzicale, sper sa va amintiti de mine.Tin sa va adresez personal aceasta intrebare. De ce colaborati cu Sipa si il sustineti Bine pe Alexandru 8ipa ? Priviti mai bine cine este si ce caracter are acest om. http://www.youtube.com/watchttp://www.youtube.com/watch?va este familiar ? poate deja ati vazut aceste clip-uri Sunteti constiente ca datii o mina de ajutor la slujiriea culturii romane ? Va dati seama ca acest om a plagiat si falsificat istoria jazz-ului romanesc in “cartea” scrisa… De ani de zile distruge talente, ii excrocheaz pe putini muzicieni adevarati de jazz care au existat si care mai exista in romania.De ce ? Un sincer… de ce ? Va rog…luati o secunda..de ce ? L-a bagat in momrmint pe saracul Johnny, nu a fost suficient ? Si ce muzicieni de valoare sa mai pierdem pina acest speculant si securist ordinar va fi oprit.Sunteti femeii cu o inima mare si stiu ca iubiti jazz-ul,Faceti ceva, altfel o sa regretati amarnic si o sa va para pur si simplu rau ca ati ajutat la masacrul jazz-ului romanesc.
    Cu sincere regrete si scuze,

    Adriana Patasol
    (Lucian Ban sau Iordache ?)

  2. neuman says:

    Reluat din revista online “Pravalia culturala”, unde cuvantul “masturbat” a fost inlocuit cu mai putin ofensatorul “pupat”. http://pravaliaculturala.ro/chibrituri-bengale_2014-6.html

    Alexandru Şipa – Mircea Tiberian: „Un chior in ţara orbilor”

    Revin cu o datorie/promisiune/obligaţie morală. Trebuie să recunosc de la început că, pe de o parte nu e un subiect prea uşor/comod, iar pe de altă parte că nu-l scriu cu plăcere dar îl consider necesar, chiar FOARTE necesar. Şi asta în perspectiva celor anterior apărute în revista noastră. Din respect, totuşi, pentru MUZICIANUL Mircea Tiberian, mă voi adresa de această dată la persoana a doua plural.
    Aşadar,
    Stimate dle Mircea Tiberian,
    după cum probabil ştiţi, vă cunosc din momentul în care aţi „debutat” pe scena festivalului de la Sibiu, mai precis v-a… „debutat” Johnny Răducanu cînd v-a adus de mînă pe acea scenă, v-a prezentat ca pe o speranţă a generaţiei tinere şi parcă aţi şi cîntat o piesă…V-am urmărit de atunci şi pînă azi în foarte multe ipostaze, de pianist, compozitor, pedagog, eseist, muzicolog, promotor, organizator sau co/organizator de evenimente muzicale, etc, etc…
    Cu regret trebuie să vă spun că, pe cît de mult v-am admirat şi apreciat evoluţia muzicală şi intelectuală ascendentă, (dovadă cronicile, comentariile şi interviurile mele din presa scrisă, inclusiv prin nominalizările şi premiile din Gala de jazz, ca să nu mai amintesc de nenumăratele mele invitaţii/programări în emisiuni de Radio şi TV ca şi în concerte şi festivaluri organizate de mine la Braşov, Costineşti şi Bucureşti), pe atît de mult m-aţi dezamăgit din punct de vedere etic şi moral…iar în ultimul timp, chiar şi prin unele producţii muzicale ale dvoastre…
    Voi încerca, în cele ce umează, să argumentez afirmaţiile anterioare, mai precis, să completez numeroasele dovezi în acest sens, oferite cititorilor noştri în precedentele texte apărute în ultimele luni în PRĂVĂLIA CULTURALĂ, îndeosebi în numărul 46. Pe unele dintre aceste idei, cu regret, trebuie să le reiau, desigur sub o altă formă…
Iată, în ordine aleatoare:
    – pe merit, aţi obţinut recunoaşterea atît a publicului, cît şi a colegilor muzicieni şi firesc, a comentatorilor, promotorilor şi organizatorilor de concerte şi festivaluri; aţi fost primit în Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România; aţi înfiinţat şi conduceţi secţia de jazz a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi aţi colaborat un timp, împreună cu Florian Lungu şi cu alte instituţii de invăţămînt superior muzical-jazz-istic din ţară pînă au falimentat (Cluj-Napoca şi Timişoara). Pentru dvoastre, toate acestea, şi încă multe altele, nu au fost suficiete, mai ales… financiar… V-aţi dorit, şi chiar aţi reuşit să faceţi parte şi din board-ul unor evenimente de jazz. Ei, aici cred că aţi depăşit, ceea ce s-ar numi, etica şi morala muzicianului şi/sau a omului onest, pînă atunci admirat şi respectat. Atunci au apărut excesele şi abuzurile de putere ale dvoastre, atît ca pretenţii financiare, cît şi ca număr de prezenţe în acele evenimete, nu numai în fiecare an, ci chiar în cîteva recitaluri/ proiecte ale aceleaşi ediţii…
    E vorba de Festivalul de jazz Bucureşti de la Arcub, apoi de Festivalul Jazz & More… de la Sibiu şi multe altele…
    Sigur că, la un moment dat, numele, notorietatea cîştigată, vă permiteau să abuzaţi şi mai mult, adică, nu mai conta ce şi cum cîntaţi, ci doar să fiţi prezent pe scenă şi apoi, înainte sau după, să vă încasaţi onorariul convenit, tot abuziv… Cu-i nu-i plăcea ce cîntaţi, inclusiv pe CD-uri, îi reproşaţi că …nu înţelege marea dvoastră performanţă… (Pentru a vă explica şi a fi înţeles, aţi început să scrieţi cărţi, dar nici acestea nu v-au adus un public mai numeros…). Ba mai mult, aţi început să-i discreditaţi pe cei care aveau succes, indiferent dacă erau din ţară sau din străinătate…
    Cînd aţi fost invitat într-un juriu, pe de o parte aţi condiţionat acest lucru de prezenţa şi onorariul ŞI pentru un recital propriu, iar pe de altă parte, aţi fost acuzat de o părtinitoare atitudine în favoarea  propriilor studenţi şi în defavoarea altora, deci aţi fost acuzat de lipsă de corectitudine şi obiectivitate. Acesta a fost şi este, de exemplu, motivul pentru care nu mai sînteţi invitat nici la Festivalul-concurs de la Tg. Mureş şi nici la cel de la Sibiu… La Sibiu, după discuţii contradictorii şi neprincipiale cu organizatorul K.H.J.Schmidt, n-aţi mai fost invitat nici în Festivalul propriu zis, motiv pentru care, împreună cu sibianul Mircea Streit, aţi iniţiat şi conduceţi din umbră, oarecum propriul festival, Jazz & More… (Am spus şi cu alte prilejuri că eu şi mulţi alţii, îl considerăm de fapt, mai puţin sau chiar deloc jazz…)
    S-a întîmplat să fiu/să stau alături de dvoastră la unele concerte precum primul concert din România a lui Jan Garbarek-Piaţa centrală din Sibiu-1996, apoi la un saxofonist englez, (Smith şi nu mai ştiu cum…), la Ateneul Român, ca şi la altele… De fiecare dată, la fiecare, aţi comentat prestaţia respectivă în termeni depreciativi cu scopul clar ca în acest fel să vă supraapreciaţi propria persoană sau NOI să vă apreciem în mod deosebit pe dvoastră. Depreciativ aţi comentat şi grupul TRIGON, că „Nu e jazz”, dar ce faceţi/cîntaţi dvoastră, cel puţin pe unele/multe CD-uri, e JAZZ? (Reamintesc faptul că nici o formaţie din România nu a avut încă şansa, ca TRIGON, să cînte pe asemenea mari scene ale jazz-ulu precum Haga, Montreal şi multe altele…) Depreciativ aţi comentat-o şi pe Tasi Nora, la acea întîlnire de la Jazz Book… că „a învăţat improvizaţiile de pe note”, de parcă asta ar fi o crimă… Păi la început nu e firesc? Nu la fel a procedat şi regretata Anca Parghel şi mulţi alţi instrumentişti sau vocalişti? Ce e rău în asta? E chiar recomandabil pentru prima fază a procesului de însuşire a tehnicii de improvizaţie… Nimic grav dacă paralel, tinerii învaţă să improvizeze şi „după ureche”, ascultînd de nenumărate ori şi apoi memorînd acea improvizaţie a unui Maestru…
    V-am sugerat de cîteva ori să le recomandaţi studenţilor dvoastre ca măcar ei să citească ba una, ba alta dintre cărţile de jazz traduse de Roland Szekely, inclusiv Istoria jazz-ului de Lucien Malson. În replică, în cîteva cuvinte, l-aţi desfiinţat şi pe traducătorul nostru şi cărţile respective. Cu alte cuvinte, parcă văd cum le-aţi recomandat studenţilor dvoastre: „Dragii mei, vă rog, vă oblig chiar, să citiţi DOAR cărţile mele, deoarece, celelalte sînt porcării. Altfel vă pic la examene…”
    Problema e, din nou, atitudinea dvoastră defăimătoare/tendenţioasă, respectiv CA-RAC-TE-RUL, în multe, dacă nu în toate cazurile… în funcţie de interesele dvoastre personale şi de grup…
    Ştiţi cum s-au exprimat recent unii producători de la cîteva Case de discuri la care aţi dat spre audiere materiale înregistrate cu scopul de a edita CD-uri? „O mare aiureală!”
    Ştiţi cum se exprimă colegii dvoastre de la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din Româna, din Biroul secţiei de jazz şi muzică pop la care le prezentaţi materiale muzicale spre a fi audiate, ca şi reproducerea lor în scris (un fel de a spune…) pentru a fi apoi eventual achiziţionate? Că „vă bateţi joc de ei prin modul, cel puţin discutabil dacă nu chiar caraghios, în care le prezentaţi acele materiale…)” !
    Anul trecut, la începutul lunii iunie, a avut loc o întînire la JAZZ BOOK la care s-a alcătuit un Comitet de iniţiativă pentru a înfiinţa Asociaţia Română de Jazz şi Muzică Improvizată. Asta după ce existenţa primei Asociaţii… de la începutul anilor 1990, a sucombat în scurt timp… Nu numai că acolo am fost prezent şi eu, dar chiar am fost cel care am propus acest lucru în favoarea tututor celor care activează în această breaslă din România şi în ciuda adversităţilor dintre unii membrii ai acestei bresle… Trec peste faptul că la aproape un an de la acest demers Asociaţia… încă nu există…
    V-am trimis un mesaj prin luna februarie parcă, prin care v-am anunţat, că deoarece, nu numai că nu luaţi atitudine împotriva unor situaţii neplăcute/compromiţătoare din jazz-ul românesc, chiar le toleraţi şi vă complaceţi în ele, cu alte cuvinte, le giraţi, motiv pentru care eu am decis „să-mi dau demisia” din acea Asociaţie, sau mă rog, a Comitetului de iniţiativă, din jazz-ul românesc (al dvoastre), respectiv să fiu un jurnalist, comentator-promotor de jazz independent, free lance…
    Încă un gest edificator din partea dvoastre, care exprimă acea atitudine ce vrea să spună, ca şi în cazul mai multor muzicieni români de jazz şi a mai multor cluburi-locaţii: „SE POATE ŞI AŞA”. Prin luna ianuarie-februarie din acest an, era cît pe ce să convenim prezenţa dvoastre într-un ciclu de  concerte de la CREART-Teatrelli ce ţine de Primăria Capitalei, ciclu demarat în toamna trecută. Cînd aţi aflat că trebuie îndeplinite anumite formalităţi stas, aţi spus ofuscat: „Nici la Carnegie Hall nu sînt atît de multe pretenţii. Prefer să renunţ”.
    Altele:
    – Aţi girat un DICŢIONAR DE JAZZ autor Adrian Andrieş (ediţia I în 1998-Editura Tehnică), iar a doua în 2010 (Editura Tracus Arte), ambele ediţii cu un număr impresionat de greşeli (gramaticale, literare, muzicale, informative, etc…) pentru care editorul îl acuză pe autor şi invers…
    – Acum cîţiva ani, aţi blocat, sub tot felul de pretexte, demersul lui Tom Smith – profesor Fulbright în România, de a alcătui un Big Band în Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (a fost nevoit apoi să repete într-un spaţiu inpropriu, foarte mic, la Green Hours), iar recent, pentru acelaşi demers, experimentatului trompetist-muzician Emil Bîzgă.
    – Prestaţiile dvoastre scenice, ca şi ale multor muzicieni români de jazz, se desfăşoară la nivelul unei minime rezistenţe, după vorba noastră dulce… „se poate şi aşa”… deşi, sînt convins că puteţi şi mai mult, şi mai bine…
    După toate acestea şi cu această ocazie, vă întreb, chiar credeţi că aveţi anvergura muzicală, umană, etică şi morală pentru a revendica funcţia de lider al jazz-ului românesc, respectiv de PREŞEDITE al acestei Asociaţii…?
    Pentru acest demers, pentru această ambiţie de autopreamărire, un timp aţi avut reţineri deoarece trăia Johnny Răducanu… Acum mai aveţi reţineri deoarece trăieşte Marius Popp… Fiecare dintre aceştia, ar fi putut, respectiv poate revendica o asemenea funcţie…
    Şi dacă totuşi veţi fi ales în această funcţie de Preşedinte, ceea ce nu m-ar mira, cred că şi dvoastre şi colegii dvoastre, n-ar trebui să ignore această scrisoare de bune intenţii…
    Mai e cazul să vă amintesc cîte probleme/presiuni mi-aţi creat înaintea fiecărei Gale la care aţi fost nominalizat cu şanse de a fi premiat? Şi pentru ce? Pentru a… negocia onorariul solicitat de dvoastre şi pentru a vă convinge că nu e bine,  nu e corect să accept solicitarea dvoastre abuzivă de a fi ŞI în juriu, de a fi ŞI jucător, ŞI arbitru, ŞI contabil/administrator al fondurilor respective…
    Ba mai mult, după toate acestea, de cele mai multe ori, nu aţi respectat ce am convenit, adică un anumit onorariu pentru a cînta în TRIO sau în DUO, ca în final să veniţi/să cîntaţi tot SOLO, dar cu pretenţia/condiţia de a lua aceaşi sumă/onorariu ca pentru DUO sau TRIO… şi culmea, să nu vă respectaţi, ca anul trecut, nici promisiunea de a cînta două piese dintre care una In Memoriam Jancy Korossy…
    Majoritatea muzicienilor, a formaţiilor au cîntat două sau trei piese, iar dvoastră doar una singură şi aceea foarte modestă, de care  nu aţi fost mulţumit nici dvoastre, invocînd faptul că pianul a fost prost, deşi pe scenă erau vreo trei-patru piane şi pe un asemenea pian s-a desfăşurat, cu mare virtuozitate, şi Sarosi Peter…
    Mircea Tiberian – Compoziţie proprie, Gala de Jazz 2013 (material brut)
    http://www.trilulilu.ro/mircea-tiberian-compozitie-proprie-gala-de-jazz-20
    Sarosi Peter & Azara GALA DE JAZZ 2013
    http://www.trilulilu.ro/sarosi-peter-azara-gala-de-jazz-2013
    (a se asculta CD-ul respectiv BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy)
    Apropo, după tot ce a trezit, după toate reacţiile pe care le-a strîrnit, ultima ediţie a Galei de jazz, se pare că acest eveniment a devenit foarte important, chiar foarte preţios, deci rîvnit de cît mai mulţi… motiv pentru care, îmi permit o sugestie la care poate v-aţi gîndit şi dvoastre, şi alţii…
    De ce să moară, ca la noi, această… „capră a vecinului” (Gala-Premiile MUZZA), a mea, cînd mai puteţi da naştere şi poate exista, încă una, a dvoastre, dacă nu chiar mai multe, a celor din jurul dvoastre…?!? (Vă sugerez, de exemplu, o Gală a Premiilor de jazz ale Captialei). Sau de ce n-aş putea ca eu să organizez o asemenea Gală sau un nou festival de jazz într-o altă ţară europeană?!? Sau în România, cu muzicieni străini ?!?
    Vă amintiţi că într-o emisiune de Radio, a doua zi după ce a încetat din viaţă cel omagiat cu acest prilej, i-aţi spus moderatoarei respective: „Ar trebui să facem mai mult pentru cel care a fost Jancy Korossy”…bla, bla, bla… De ce, tocmai dvoastre, nu aţi onorat acest angajament moral? De-a lungul timpului, la Gala de jazz, ca dvoastre, din păcate, au mai procedat astfel încă doi-trei muzicieni…
    Şi atunci vă întreb?
    – N-ar fi o nebunie dacă nu chiar o prostie din partea mea să mai colaborez cu (o) asemenea (haită de) muzicieni ?
    Mai e cazul să vă amintesc că din cauza unor asenenea muzicieni (?!?), a unor asemenea situaţii neplăcute, m-am îmbolnăvit, am făcut ZONA ZOSTER deja de două ori, după ultima ediţie a festivalului de la Sala Palatului-1995 şi cu o zi înainte de Gala de jazz, ediţia din 2010?!?
    Iată de ce mă/vă întreb:
    – De ce vă permiteţi aceste abuzuri ?
    Nu şi pentru că sînt prea toleranţi colegii dvoastre şi penrtru că vă ştiţi bine apărat de cîinele de pază cu căţelul său aferent…? (Se ştie cine,… nu e cazul să le mai fac promoţie şi de această dată…) Apropo de colegii dvoastre şi de titlu, o relatare a unuia dintre ei:
    „Eram la o băută mai lungă cu Tiberian, iar spre final, acesta se destăinuie astfel: (varianta scurtă) „Omule, cu cine să cînt în ţara asta? N-am cu cine! Nici pentru secţia ritmică şi nici pentru suflători. De aceea apelez uneori, pe de o parte la solistele noastre, iar pe de altă parte la muzicieni străini. Măcar cu aceştia din urmă, cerînd organizatorilor de evenimente un gaj mai mare, să zicem de 500 Euro (în comparaţie cu 200 Euro cît primesc în medie muzicienii români), pot beneficia şi eu, ca şi cei străini, de un onorariu mai mare, adică tot de 500 Euro. Altfel, muzical şi fnanciar, mă simt de parcă aş fi un „chior în ţara orbilor”.
    No comment…
    Cîteva întrebări, mai degrabă retorice:
    – Cînd sînt şanse să auzim următorul răspuns de la dvoastre la invitaţia unui director de festival: „Ştiţi, eu am mai (tot) fost la acest festival, ce-ar fi să-l invitaţi şi pe x, y sau z?”
    – De-a lungul timpului, au fost şi mai sînt încă multe anomalii şi situaţii neplăcute în jazz-ul românesc, unele extrem de nocive şi compromiţătoare pentru jazz-ul autohton; o parte vi le-am semnalat şi eu, iar altele le-aţi constatat şi dvoastre. (vezi „cronica” dvoastre la Gala de jazz…doar titlu…)
    Două exemple:
    – Scandalul de acum 2-3 ani între un muzician de jazz şi patronul de la JAZZ BOOK-Darius Rus, iar recent, de Ziua internaţională a jazz-ului, scandalul de la Green Hours, între un muzcian (care după ce că şi-a suflat plămînii toată seara fără onorariu, a fost obligat să-şi mai şi plătească cele 2-3 beri consumate) şi organizatorul evenimentului, Voicu Rădescu. Ambele cazuri au fost aplanate de Poliţie, După cîte aud, la cel de-al doilea, aţi fost şi co-organizator… Niciodată nu aţi luat o atitudine publică, fermă şi concretă împotriva acestor nereguli. De ce?
    – Transferarea pe internet, adică vehicularea în public a mizeriilor din culisele, din bucătăria jazz-ului românesc, poate fi benefică, favorabilă sau malefică, defavorabilă acestui fenomen/gen muzical şi artiştilor respectivi?
    – E mai cu folos să vă jucaţi, şi dvoastre dar şi colegii dvoastre, pe calculator, decît să puneţi mîna pe instrumente şi să studiaţi, eventual să mai şi citiţi cîteceva?
    – Gestul de a fi înregistrate şi postate pe internet ( fără acordul celor implicaţi în incident) acele scene de la Iaşi, e lăudabil sau condamnabil?
    – Credeţi că după asemenea gesturi, eu (mai) sînt interesat să reprezint acei artişti cîndva/undeva?
    – Cine credeţi că va avea mai mult de pierdut dintr-o asemenea situaţie?
    – Aţi intuit/prevăzut finalitatea/rezultatul acestui demers?
    În final, o urare  firească pentru dvoastre şi pentru o parte din grupul din care cu onoare faceţi parte ca şi pentru toţi cei cărora le face MARE plăcere să privească imaginile cu mine la Iaşi, îndeosebi celor care au iniţiat şi semnat primii SCRISOAREA DESCHISĂ:
    Lucian Ban (se zice că stă, bine merci, mai mult pe la New York, „taie frunze la gîşte” cu ce cîştigă  în România… îndeosebi cu comercializarea imaginilor de la Iaşi…)
    Mihai Iordache (sex…pardon…saxistul NUMBER ONE (Sic !) din România… spunea cineva/cîndva în Dilema veche…)
    Cătălin Milea (…la fel ca Ban, dar în Olanda…)
    Florian Lungu (caracterizat în PRĂVĂLIA CULTURALĂ 46)
    Mihai, pardon, MIKE Godoroja (soţia, pardon, sosia lui Moşu…)
    VIZIONARE PLĂCUTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN FIECARE SEARĂ ÎNAINTE, DUPĂ ŞI/SAU ÎN TIMP CE VĂ MAST**BATI! 🙂

    Alexandru Şipa- Reacţii la scrisoarea deschisă
    Vă propun cîteva din numeroasele reacţii la acea SCRSOARE DESCHISĂ care a făcut obiectul comentariilor mele şi în numărul 46 al revistei noastre. Aşadar, puţin divertisment şi/sau rîsu’/plînsu’ românesc…
    Adrian Andrieş: „Nu eu am semnat acea SCRISOARE…, ci persoana care se ocupă de corespondenţa mea, fără ca eu să fi fost consultat. I-am făcut reproşurile necesare. N-aveam cum să mă fac, eu, pe mine „amator”…
    Petrică Andrei: „Ăăăăăăăăăăăă…Scrisoare ?!? Ăăăăăăăăăăăăă… Nu-mi amintesc dacă am semnat sau nu acea SCRISOARE… E posibil să fi apăsat greşit o tastă de la calculator… O să verific…”
    Mihaela Gârlea: „Regret că se întîmplă asemenea lucruri în jazz-ul românesc”.
    Edi Jack Neuman (în textul său intitulat Romanian Jazz Mafia de pe blogul său): „Şipa e un mic copil pe lîngă Voicu Rădescu”
    Mihai Hristu: „Felicitări. Eşti tare dacă reuşeşti să aduni atîţia duşmani împotriva ta”
    Răzvan Cojanu: „Pe de o parte, am semnat acea SCRISOARE…din spirit de colegialitate, iar pe de altă parte, sînt convins că nimeni nu va ţine cont nici de SCRISOARE… şi nici de reacţiile de după…”
    Au mai fost şi alte reacţii, dar autorii respectvi au preferat să le păstrez anonimatul. Îi înţeleg şi le respect doleanţa…
    Curios (sau nu) că unii dintre semnatarii SCRISORII… care s-au răzgândit pe parcurs, (mintea românului de pe urmă) şi au vrut să-şi retragă semnătura, nu li s-a mai permis… evident, de către iniţiatorii/organizatorii demersului respectiv…
    Eu consider SCRISOAREA… O MARE DIVERSIUNE… „un fals în minciună” sau invers… o manipulare grosolană ce frizează penalul…Nu se ştie şi nici nu e divulgată persoana care a redactat-o; se profită de acele imagini de la Iaşi pentru a se redacta un rechizitoriu abil, dar abject, o colportare demnă de securitatea comunistă, pentru a fi compromisă şi discreditată persoana mea de către cîţiva muzicieni frustraţi şi complexaţi că n-au fost premiaţi sau măcar nominalizaţi  la ultima ediţie a Galei de jazz, sau unii niciodată…Păcat că acestui demers ruşinos, compromiţător pentru toată comunitatea românească de jazz, i-au căzut victime cîţiva tineri naivi şi cîţiva muzicieni (şi nu numai…), creduli şi onorabili, sau despre care ştiam pînă acum că sînt oneşti şi onorabili… Vorba aceea, „spune-mi cu cine te însoţeşti…”…
    Unii servesc jazz-ul, iar alţii se servesc de jazz… Vedeţi şi dvoastre cine din ce categorie face parte şi de ce…
    Încă ceva ce mă pune pe gînduri şi mă contrariază… cel puţin…
    – semnatarii SCRISORII spun că demersul reprezintă „ÎNTREAGA comunitate de jazz şi blues din  România”, ori numărul celor care au semnat, respectiv, au fost convinşi (prin diferite metode comuniste, ca în anii colectivizării agriculturi, anii ‘50 să semeze, mai precis au fost racolaţi), se află şi fani de jazz şi sau blues, şi… ori numai eu ştiu încă cel puţin 100 (o sută) de muzicieni din ţară şi străinătate, nume importante, cu care am colaborat şi sper să mai colaborez foarte bine, care n-au semnat şi nu cred că vor mai semna, apoi manageri şi publicişti, etc…, iar fani de jazz ar fi cîteva zeci de mii. Şi atunci, iar mă întorc şi mă întreb, pe de o parte, această listă e reprezentativă şi convingătoare? E cazul să mă retrag din activitatea jazz-istică şi nu mai trebuie să organizez Gala de jazz doar că vor unii, cei cîţiva frustraţi care îmi poartă pică din diferite motive, sau din contră, e cazul să-mi continui activitatea jazz-stică şi Gala?
    Eu cred că răspunsul vine de la sine şi e pozitiv. Deci, în curînd voi anunţa şi lista juriului pentru viitoarea Gală de jazz şi cîteva principii care ne vor călăuzi în selectarea şi propunerile pentru lista de nominalizări.
Aşa să ne ajute Dumnezeu !
    În loc de P.S. la acest subiect, recomand, îndeosebi celor care au semnat acea SCRISOARE să o mai citească cel puţin încă odată, să vadă ce au semnat şi apoi să se privească preţ de cîteva minute în oglindă…
    Întîmplător sau nu, citesc în Dlema veche nr 534 din 8-14 mai a.c. articolul „Pionierii de azi, activiştii de mîine” semnat de Adina Popescu şi din care extrag cîteva fragmente:
    „Ceea ce mă întristează la unii dintre activiştii de azi (…) este agresivitatea lor, în numele „schimbării”. Lipsa lor de dileme. Şi. uneori, opacitatea lor. Dacă nu te alături CAUZEI sau nu arăţi cît de cît o mică simpatie faţă de ea, eşti împotriva lor, eşti „duşmanul de clasă” (…) Nu ai dreptul la opinii, ce cred şi spun ei este fundamental BINE. Dacă îndrăzneşti să critici ceva, orice, te încolţesc ca hienele, îţi cer argumente pe care apoi să le folosească împotriva ta, ca să-şi demonstreze tot lor încă odată că au avut dreptate. Nu înţeleg nuanţele şi de multe ori nu au simţul umorului. Cu CAUZA nu se glumeşte (…) gîndim în clişee pentru că funcţionează, sîntem uniţi şi ne comportăm ca un Mare Animal (…) Iar această atitudine se aseamănă mult cu cea din anii mei pioniereşti (…)Mi-e teamă că ne întoarcem din nou la UNIFORM.”
    În legătură cu apelul/îndemnul revoluţionar/patriotard şi proletcultist UNIŢI SĂ SALVĂM JAZZ-UL ROMĂNESC, preluat şi comentat şi de Mircea Toma şi de mine în revista 24 Fun, mă şi vă întreb din nou: cine de/pe cine şi de ce să salveze ?
    Apropo, o sugestie pentru cei care fac mari eforturi să racoleze semnatari ai acestei JAL(B)E… de jazz românesc…
    – vedeţi că prostituatele, cerşetorii de pe la biserici şi boschetarii, inclusiv cei plătiţi pentru lozinci şi scandări pro şi cotra în Piaţa Universităţii, abia aşteaptă un os de ros…
    Şi iată cum-necum, după ce au salvat de la faliment jazz-ul american (Lucian Ban) şi cel olandez (Cătălin Milea), acum aceştia fac eforturi disperate să procedeze la fel şi cu jazz-ul românesc…că, deh…între timp au realizat că aici sînt şanse să cîştige/să păcălească mai bine…mai mult…(Cu cîţiva ani în urmă cu ajutorul ICR-Ban, obţinea bani nu glumă (!), vorba aceea, BAN la BANI trage,  iar acum cu ajutorul ARCUB-ambii, adică pe banii statului, respectiv ai contribuabililor, ai noştri…) Adică vor să salveze jazz-ul românesc de farseuri, impostori şi cabotini de teapa lui Godoroja, Iordache şi/sau de ei înşişi?!?
    Mircea Toma, în acel comentariu din 24 Fun, rezumă foarte bine, în două cuvinte, demersul meu: e necesară o „REAŞEZARE MORALĂ” în jazz-ul românesc, iar Julian Săvulescu vorbeşte în Dilema…nr 536 de „Nevoia de ameliorare morală” în societatea românească dacă nu chiar universală !!!
    Apropo de ICR şi Lucian Ban: pe vremea lui Patapievici, doi EXPERŢI ÎN MANAGEMENT CULTURAL (specialitate muzică) au fost nevoiţi să-şi dea demisia deoarece au intrat în conflict cu Preşedintele lor (devenit între timp specialist şi în muzică…) pe motiv că i-au atras atenţia acestuia, pe de o parte, de anumite pretenţii abuzive/fabuloase ale pianistului, în repetate rînduri, (care pînă la urmă i-au fost satisfăcute; de exemplu, doar pentru managerul american al unui turneu în Europa, a cerut suma de 10.000 (zece mii) de Euro), iar pe de altă parte, i-au atras atenţia Preşedintelui, că în CV-ul lui Ban sînt anumite neadevăruri precum că de fapt nu a terminat, cum scrie el, nici măcar anul I darămite Conservatorul şi că nici o Fundaţie din Austria, cum scrie tot el în propriul CV, nu l-a nominalizat pentru titlul de „Pianistul european”(!?!) al anilor 2005 şi 2006… (Rîsul lumii…) Vorba aceea… „nu e fraier cine cere”…
    Domnule Lucian Ban, doamna profesoară Buciu, (ca şi alţi profesori de la Conservator, de la alte cursuri), ÎNCĂ vă aşteaptă, după 20 de ani, să vă daţi examenul restanţă de la cursul de teoria muzicii la care v-a picat în anul I…
    …iar eu, deocamdată vă las cu bine, pînă luna viitoare şi merg acum să o ascult pe-şi să cînt la pian cu-Madeleine Peyroux…ceea ce vă doresc şi vouă stimaţi fani şi muzicieni de jazz…
TAKE THESE CHAINS şi celelalte piese de pe albumul THE BLUE ROOM (2013)

  3. neuman says:

    “…iar recent, de Ziua internaţională a jazz-ului, scandalul de la Green Hours, între un muzician (care după ce că şi-a suflat plămînii toată seara fără onorariu, a fost obligat să-şi mai şi plătească cele 2-3 beri consumate) şi organizatorul evenimentului, Voicu Rădescu.”

    Nu a fost vorba de onorariu, ci dimpotriva. De-a lungul jam session-ului am consumat mai mult decat am avut la mine (cu 54 RON). Am incercat sa obtin o amanare cu aceasta plata, care pe moment nu am putut-o face. In acea dimineata, Radescu mi-a inchis telefonul in nas. Amanarea nu a putut fi “negociata” decat cu ajutorul politiei. Am sunat la 112 deoarece portile Greenhours au fost blocate de stafful clubului pentru a ma forta sa platesc pe loc (!) lucru ce CHIAR nu era posibil. Pe Radescu l-am sunat a doua zi sa ii dau banii. A preferat insa sa ma jigneasca in continuare spunandu-mi ca de fapt nu l-am sunat eu, ci chelnerii, si ca nu eu am chemat politia, ci el insusi. Recent, l-am reintalnit si nu mi-a prezentat vreo scuza. Am facut fotografii cu lista de apeluri a telefonului meu (!) Asemenea proceduri meschine sunt neconforme cu statutul de organizator si par sa confirme incapacitatea lui Radescu de a mai manageria evenimentele de jazz, pe care o semnaleaza chiar el insusi in repetate randuri, si care i-a atras urmarire penala. Ultima oara il sunasem de Paste sa ii urez cele cuvenite si am participat impreuna cu alti muzicieni si actori la mai multe manifestari de simpatie dupa ce a stat o zi la inchisoare. Asa ca nu accept sa fiu acuzat ca as avea vreo “polita” sa ii platesc. Este un atac la persoana mea si sunt pus in situatia sa ma apar. Fara vreun sprijin din partea comunitatii jazzistice, care da din umeri: “daca nu ai bani, nu bei”. E vorba de respectul pentru jazzistul abuzat de 30 aprilie. Cum sa imi inchida usa in nas ca sa platesc? Am suflat ore in sir… Ai si tu rabdare pana maine, daca tot nu gasesti de cuviinta sa dai protocol la artistii pe care ii chemi la jam session si care iti umplu clubul altminteri gol. Eu unul te-am amanat cu banii de atatea ori…

    Nu mai treceti pe acolo, tovarasi. Acolo nu e nicio tovarasie, ci inhaitare.

    In definitiv, zeci de muzicieni prezenti la jam session cantasera GRATIS in diverse alte evenimente “aranjate” de jazzcompas, sub aceeasi egida a Zilei Internationale a Jazzului (!) in schimbul unei promovari online pe glorioasa busola. Dupa ce primesc teapa, mai zic si mersi!

    De ce sa scrie “Jazz Compas este o publicație de jazz și muzică improvizată”? Este un forum de muzicieni. Chiar nu vede nimeni frauda? “Muzica de maine incepe astazi” 🙂 Care fan de jazz ar putea sa zica una ca asta? Nu e clar unde e fanul si unde e muzicianul. “Singura revista de jazz din Romania”, my arse. Ce jalnic. Cam asta ar fi scandalul, si nu e de ignorat. Se cheama “frauda morala”.

  4. neuman says:

    De pe grupul “Jak Presedinte”, o discutie cu cel mai supraevaluat saxofonist roman, Mihai Iordache

    Mihai Iordache Jak, eram pe punctul sa te sustin macar cu un share. Si pe urma am ajuns pe blogul tau unde ai distribuit o tona de mizerii ale unui individ care se crede critic muzical, unele despre oameni cu care ai cantat si care te-au considerat prieten. Daca toata campania ta e serioasa atunci ar fi bine sa nu te asociezi cu din astia. Succes.
    August 4 at 8:24am · Unlike · 3
    Jacu Neumanu Mihai Iordache: Cand e vorba de jazz, ceea ce faci tu, Ban sau Tiberian sunt lucruri mult mai daunatoare decat ce face Sipa. Aici insa e vorba de altceva decat muzica. E bine sa te referi despre lucrul potrivit la locul potrivit.
    August 4 at 2:55pm · Like
    Mihai Iordache habar nu am despre ce vorbesti. concerte? discuri? ce e daunator? aceleasi lucruri le faci si tu. colportarea mizeriilor lui Sipa arunca o umbra serioasa asupra caracterului tau, iar asta este exact locul unde ma pot referi la ele.
    August 4 at 2:58pm · Unlike · 1
    Jacu Neumanu Ai putea totusi sa o faci chiar la postarea cu pricina… Faptul ca te-ai inflamat inseamna ceva. Lasa-l si pe Sipa sa isi faca treaba. Nu e obligatoriu pentru orice critic muzical sa stea in admiratie pentru geniul tau. Si daca apare cineva sa zica opusul, sa il “dai afara din jazz”
    August 4 at 3:10pm · Like
    Jacu Neumanu Ne-am mai intalnit intre timp si nu ai atacat subiectul… Faptul ca o faci aici si acum… E dulce
    August 4 at 3:14pm · Like
    Mihai Iordache ha ha. prima data cand i-am citit parerile despre mine a fost pe pagina ta, mult dupa “scrisoarea deschisa”. nu-ti imagina ca stau sa urmaresc ce abereaza.
    August 4 at 3:15pm · Like
    Mihai Iordache fiindca nu citisem postarea ta, e simplu. scuze ca nu m-am abonat
    August 4 at 3:15pm · Unlike · 1
    Jacu Neumanu E ok Daca vrei sa denunti caracterul meu oribil, o poti face in continuare, insa va trebui sa te referi si la altceva decat la o postare unde am dat cuvantul unui om valoros suprimat pe nedrept
    August 4 at 3:21pm · Like
    Mihai Iordache nu ma intereseaza sa denunt nimic. si nu inteleg cine l-a suprimat pe dl in cauza,.
    August 4 at 3:26pm · Like
    Jacu Neumanu E ok Daca vrei sa denunti caracterul meu ingrozitor, o poti face in continuare, insa va trebui sa te referi si la altceva decat la o postare unde am dat cuvantul unui om valoros suprimat pe nedrept. Inteleg ca “suntem toti unul”, subiectul acestei postari, nu se aplica si tie pentru ca nu suporti alaturarea de Sipa. Ce sa-i faci. Totusi, o carte despre jazzul acestor ani va va mentiona numele amandurora.
    August 4 at 3:34pm · Like
    Mihai Iordache nu mi-ai raspuns inca: ce fac atat de daunator? eu singur, sau in combinatie cu ceilalti doi:? suspansul ma omoara
    August 4 at 3:41pm · Like · 1
    Jacu Neumanu https://eduardjakneumann.wordpress.com/…/topuri…/
    Topuri, clasamente si metehne autohtone
    eduardjakneumann.wordpress.com
    Ma bucur sa citesc editorialul intitulat “Topuri, clasamente si metehne autohton… See More
    August 4 at 4:55pm · Like · Remove Preview
    Jacu Neumanu https://eduardjakneumann.wordpress.com/…/romanian-jazz…/
    Romanian Jazz Mafia. Domnul Voicu Radescu, organizator
    eduardjakneumann.wordpress.com
    De multe ori jazzistul pleaca acasa dupa concert cu buzunarul gol si cu promisiu… See More
    August 4 at 5:15pm · Like · Remove Preview
    Mihai Iordache whatever, Jak. gaseste-ti niste inamici reali, nu imaginari. fiindca pornesti la o chestie importanta
    August 4 at 6:14pm · Like
    Mihai Iordache daca suntem toti unul, inseamna ca esti unul si cu AS (brrr) , dar si cu VR, MT, LB, Iordache
    August 4 at 6:16pm · Like
    Jacu Neumanu Ignori finalul articolului. Mai citim o data: “Nu doresc sa desfiintez pe nimeni. Este putina lume implicata in jazz si daca nu reusim sa colaboram este din cauza defectelor de comunicare. Domnii Sipa si Radescu pot castiga bani in mod legitim in urma activitatii lor, dar nu oricat si nu in orice conditii. Unde sunt de impartit bani este nevoie de transparenta”
    August 4 at 11:47pm · Like
    Jacu Neumanu Desfiintare ai dorit si cand ai participat pe saitul cu Sipa, si cand scrii aici dezvaluiri despre caracterul meu. VR are probleme legate de gestionarea relatiei public-privat. Ceilalti enumerati sunt mai buni la asta, poate chiar excelenti. Dorim, practic, cu totii sa vedem modelele care merita reproduse. Nu chiar toate comportamentele care sunt la putere (in jazz) merita predate.
    August 5 at 12:05am · Like

  5. neuman says:

    Alexandru Şipa To(l)ba de jazz XIII

    Iată, rubrica noastră a împlinit un an de existenţă. Să mulţumim atît redacţiei cît mai ales celor care ne-au prilejuit evenimente/informaţii demne de a fi consemnate aici. La mulţi ani şi cît mai multe pretexte pentru a continua cît mai mult şi cît mai bine.
    *Newport Jazz Festival la a 60-a aniversare ! Trei zile (1, 2, 3 august), pe trei scene, 45 de recitaluri. Invitaţi pe măsura evenimentului: Bobby McFerrin, Dee Dee Bridgewater (cu To Billie with Love), David Sanborn, Joey DeFrancesco, Ravi Coltrane, Gary Burton, Dave Holland, Wynton Marsalis (cu Lincoln Center Jazz Orchestra), Ron Carter, John Zorn, Danilo Perez, Stefano Bollani, Geoge Wein & Newport All Stars, Mingus Big Band şi cîteva ansambluri universitare de jazz, un recital Omagiu lui Django şi Newport at 60-A Jazz Symposium. 
Organizator Newport Festivals Foundation
    Incredibil, nici pe această listă nu se regăseşte vreunul dintre genialii muzicieni români de jazz precum Ban, Iordache şi Milea…
    *În perioada 24 iulie-2 august s-a desfăşurat la Sibiu a XII-a ediţie a Festivalului Contemporan ICon Arts. „Festivalul lansează de anul acesta ediţiile CELEBRATES ! ce îşi propun să promoveze o personalitate artistică actuală în jurul căreia se vor reuni artişti de top internaţional, primul sărbătorit fiind Mircea Tiberian. Artistul va aniversa 40 de ani de carieră muzicală pe scena Sălii Thalia a Filarmonicii de Stat dinSibiu”.
    *Între timp mi-a parvenit afişul festivalului de la Câmpina, deci completez line up-ul publicat în numărul anterior al revistei noastre cu formaţiile locale LAVINIA & BLACK ICE (Lavinia-vocal, Tudor-guitar, Silviu-guitar, Cristi-bass, Şerban-drums) şi XTEENS  (Iuliana Dobre-leed vocal, Gabi Negoiasa-keyboards, Claudiu Cojocaru-guitar, Geo Statie-bass, Filip Adrian-drums). Aştept să-i ascult şi eu cît mai curînd posibil.  
L-am întrebat pe Puiu Pascu, cel care împreună cu Irina Sârbu şi fraţii Parghel au încheiat ultima seară şi acest festival, cum a fost: „EXCEPŢIONAL” a fost răspunsul lui şi nu mă îndoiesc că aşa a fost deoarece la precedentele două ediţii ale acestui excelent eveniment am asistat şi eu. Cea mai bună dovadă că se poate organiza un festival reuşit doar cu formaţii autohtone. Depinde pe cine inviţi şi cum alcătueşti programul. Felicitări lui Liviu Briciu, un bun organizator ca şi un excelent basist!
    *În ceea ce priveşte celălalt festival, care s-a desfăşurat aproximativ în aceeaşi perioadă (1-3 august), lucrurile sînt puţin mai complicate şi mai delicate…şi asta pentru că, pe de o parte, n-am reuşit să asist decît la primele două zile, iar pe de altă parte, pentru că festivalul, deşi are drept generic JAZZ-ul, (ROland Jazz Festival), a fost mai mult…sau mai puţin…altceva…(Pentru edificare, recomand a se consulta internetul). Înţeleg dorinţa organizatorului, Roland Szekely, de a extinde aria stilistică spre alte curente muzicale complemetare sau de interferenţă cu jazz-ul, dar din respect pentru finanţatori, (banul public măcar obligă), sponsori şi mai ales auditoriu, e necesară o calitate certă a recitalurilor programate. Altfel, nu e de mirare numărul redus al celor interesaţi de acest eveniment. Mai concret:
-prima seară şi festivalul au fost deschise de trio Moonlight Shadow din Brăila alcătuit din Cornelia Buzoianu-voce, Crin Grigore-chitară şi Cristian Cazan a doua chitară. O revelaţie, mai ales după al doilea recital, cel de la Muzeul de Artă Comparată, duminică la prînz, unde şi cînd au fost mai relaxaţi, mai bine dispuşi, şi au cîntat cu mai mult aplomb. Au urmat cei de la Badhead-Serbia a căror prezenţă, şi pentru a doua oară, consecutiv, n-am înţeles-o, nici stilistic şi nici valoric…Sigur că la acest, să-i zicem, recital au fost cîţiva spectatori care au ţopăit, s-au bîţîit mai mult decît la prima sau la a treia formaţie, dar mă întreb dacă nu mai degrabă din cauza frigului…?!?
Prima seară a fost încheiată de o aşa zisă formaţie din…Austria: Bulgakov’s Cat…cu un violonist şi un basist din România şi un student, tot din România, în Austria, respectiv Voland, fiul lui Roland Szekely la percuţie. Un etno-jazz incipient. Am aplaudat îndeosebi solo-ul lui Voland.
-Seara a doua a fost afectată de absenţa unei formaţii invitate din Ucraina care nu a mai venit sau nu a mai fost adusă (?)…deşi a apărut pe afiş, dar şi din cauza altor două recitaluri, ambele din Cluj-Napoca, a căror prezenţă în festival n-am înţeles-o: cea a chitaristului, să-i zicem cu indulgenţă chitarist, deşi n-a dovedit că stăpîneşte acest instrument deoarece a cântat la chitară mai mult cu un… arcuş…deci chitară… preparată (cu diferite efecte electro-acustice)-Emil Gherasim-Fluidian, şi formaţia BoyToneZ, mai degrabă de rock decît de blues şi oricum modestă…
-În ultima seară au cîntat Trio Bende Szolt, cică din Ungaria, respectiv chitaristul-lider plecat din România, cu un basist din România şi un baterist din Slovacia…iar în final grupul Fish  in Oil (din nou)-Serbia…
Recapitulaţi şi trageţi concluzia dvoastre…
-Şi totuşi, bilanţul şederii mele la Sângeorz Băi a fost pozitiv, cu alte cuvinte salvat de doi oameni integri, care m-au impresionat foarte plăcut. Este vorba de primarul oraşului, respectiv domnul Roland Venig, care nu numai că a sprijinit trup şi suflet festivalul, dar s-a implicat logistic şi în organizarea spontană, de pe o zi pe alta, a recitalului de succes (tehnic, artistic şi de audienţă) de la muzeul respectiv. Mai mult, mi-a dovedit, printr-o demonstraţie, tot spontană, la domnia sa acasă, că stăpîneşte atît chitara cît şi tehnica vocală şi un substanţial repertoriu de muzică pop, (în tinereţe a cântat chiar şi într-o formaţie pop-rock)…
-Celălalt om deosebit  pe care am avut şansa, onoarea şi plăcerea să-l cunosc în acele zile acolo, a fost artistul plastic, îndeosebi sculptor, Maxim Dumitraş, cu marea realizare a vieţii lui şi a celor din localitatea respectivă, dacă nu chiar din România, care se numeşte MUZEUL DE ARTĂ COMPARATĂ (pe scurt, tradiţie şi inovaţie) şi care trebuie neapărat văzut, vizitat pe îndelete, cuoscut şi admirat de toţi iubitorii de artă, de frumos, din întreaga lume.
-Cei doi protagonişti ai frazelor mele anterioare şi-au propus, şi sînt sigur că vor reuşi, să concretizeze, în viitor, în Sângeorz Băi în general şi la muzeul respectiv în special, evenimente cultural-artistice, inclusiv muzicale, care să sfinţească şi mai mult acel loc, acea zonă mirifică a legendarei Transilvanii.
    *Tot în Transilvania se anunţă Jazz at Bran Castle, ediţia a II-a, care se va desfăşura în perioada 29-31 august şi îi va avea ca invitaţi printre alţii pe  Palle Mikkelborg, Nils Petter Molvaer cu al său SWITCH Quartet, Trygve Seim, Andreas, Utnem, Mathias Eick, Paolo Vinoccio, Paolo Angeli, Vincent Peirani şi Daniele Di Bonaventura. Cu alte  cuvinte, va domina „noul val european” spun organizatorii, Jazz Festivals & Events, coordonator Doru Sergiu.
    *Ethno Jazz Festival Chişinău ediţia a XIII-a va avea loc în perioada 25-28 septembrie.
Voi reveni cu detalii în următorul număr al revistei noastre.
    *Remarc cu plăcere, şi asta de cîţiva ani buni, că microfonul prezentării unor evenimente (concerte, festivaluri) de jazz nu mai e monopolizat de o singură persoană. În această plăcută şi responsabilă ipostază i-am remarcat pe Lucian Sabados la Ploieşti şi recent la Brăila, H.J.K. Schmidt la Sibiu, Virgil Mihaiu la Cluj-Napoca, Sibiu, Alba Iulia şi Chişinău, Iulian Vrabete la Bucureşti, Anca Romeci la Bucureşti, Cătălin Ştefănescu la Timişoara şi Bucureşti, Andi Moisescu şi Paul Tutungiu la Bucureşti.
    *Nu e jazz, dar nici eu nu sînt doar jazz-man…deci vă recomand (şi) portretul genial făcut de Andrei Pleşu lui Victor Ponta în editorialul său din Dilema veche (nr. 546 din 24-30 iulie) intitulat “Cînd vinovatul nu e vinovat”.
    *Revin cu cîteva detalii legate de modul de jurizare pentru Gala de jazz-Premiile MUZZA:
-la secţiunea DEBUT se ia în considerare o prezenţă deosebită într-un recital semnificativ la un club, concert sau festival, dar mai ales un premiu la un concurs naţional sau internaţional;
-la secţiunea REVELAŢIE, trebuie ca artistul sau formaţia să surprindă printr-o evoluţie de excepţie atît creativă cît şi interpretativă;
-la secţiunea CONFIRMARE, firesc, impune un artist sau o formaţie care prin activitatea şi perfomanţele sale confirmă impresia bună de la DEBUT sau REVELAŢIE;
-MUZICIANUL şi FORMAŢIA ANULUI reuşesc să fie nominalizaţi şi eventual premiaţi dacă conving prin activitate, performanţe creative şi interpretative, dar mai ales prin realizarea unui CD, a unei sau unor prezenţe deosebite pe scene de festival internaţional din ţară şi/sau de peste hotare. (Aici trebuie să fac o precizare: mai mulţi ani la rind am nominalizat o formaţie foarte bună, cu o componenţă variabilă, din Capitală, care a susţinut lunar-în timpul unei stagiuni-adică aproximativ opt concerte, dar, cu regret, nu a fost laureată a Galei noastre, deoarece nu a avut, din păcate, şi probabil nu din vina ei, o prezenţă şi pe o scenă de festival din ţară şi/sau din străinătate).
-MANAGERUL ANULUI-va fi luat în considerare acel manager/eveniment care pe de o parte va include în program şi formaţii româneşti, iar pe de altă parte, va avea ca invitat cel puţin un membru al juriului.
    *Deoarece, majoritatea managerilor de festivaluri observ că invită apoximativ aceleaşi formaţii/aceaşi interpreţi, îmi permit să le recomand şi eu cîteva care ori n-au fost încă invitaţi, ori au fost invitaţi, din păcate, prea rar avînd în vedere valoarea acestora.
Aşadar: Cristian Soleanu, Florin Răducanu, Sorin Zlat, Peter Sarosi & Azara, Sorin Terinte, Irina Popa & The Sinners, Puiu Pascu, Dedeian Brothers Quartet, Edy Jak Newman, Cristian Gârlea Quartet, Ozana Barabancea, Tasi Nora, Al Baroc, Costel Mirea, Alex Constantin, Alex Pădureanu, Mircea Bunea, Laurenţiu Moise, Basorelief, Guilty Lemon, Youvenis, BaLaKO, iar din diaspora Emy Drăgoi, Marian Petrescu, Florin Niculescu, Ramona Horvath, Costel Niţescu, formaţiile din R.Moldova-Trigon şi Alex Calancea Band, cu sau fără Geta Burlacu, şi lista, desigur, mai poate fi completată…
    *Mi-a parvenit între timp lista completă a recitalurilor de la festivalul clujean Jazz in the Park (4-6 iulie) aşa încît sînt în măsură să adaug încă cîteva formaţii pe lista publicată în numărul trecut al revistei noastre: Les Elephantes Bizzares, Loungerie II, Mara & Kult Studio Artists şi Lars Danielsson.
    *Cei care au urmărit ca mine Mezzo TV miercuri seara-6 august, au descoperit o senzaţională cîntăreaţă: Cecil Mc Lorin în deschiderea recitalului susţinut de Dee Dee Bridgewater la festivalul Jazz in Marciac-live. La aceaşi cotă super înaltă şi trio-ul de acompaniament condus de pianistul Aaron Diehl. Şi aceşti muzicieni ca şi mai tinerii din Quintetul cu care a cîntat Dee Dee, m-au convins că viitorul jazz-ului se află pe mâini nu bune, ci FOARTE bune.
    *Joi 14 august, Irina Popa & The Sinners vor concerta la Casa de cultură din Buşteni. Cei din localitate sau aflaţi în zonă în acea perioadă, ar fi bine să nu rateze acest recital din cadrul unui festival cultural-artistc mai amplu.
    *În finalul acestei rubrici, o să încerc de fiecare dată să vă recomand cîte unul sau mai multe albume pe care le-am ascultat sau reascultat în ultimul timp. 
De această dată Linda Ronstadt Hummin’ To Myself (jazz).
    – See more at: http://pravaliaculturala.ro/sticle-de-lampa_2014-8.html#4

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s