Arhive pe categorii: poesmos

My own shots at writing poetry

Ce avem voie? Dedicat lui Bogdan Lupescu

Ce avem voie este ca o casă părăsită. Nu o putem vedea pe doamna stăpâna ei astfel că urcăm treptele cu încântare. Dacă s-ar ivi ca prin minune ne-ar pune să ne descălțăm și ne-ar forța să mâncăm dulceață cu ceai de plante.

Dar suntem feriți, astfel că putem să facem orice dorim. Această fericire a cunoașterii neștiute o poți învăța doar de la jurnalist. El te dă la ziar negreșit, îmbătat de ochiul altor oameni. Doar el știe cum te-ai înfățișat și poate să mărturisească numai în șoaptă.

Pe malul Mării Negre în uralele unui val poți ieși ajustat de Carnot și Boltzmann dar nimic nu te descrie mai științific decât cuvintele lui Lupescu. El a descoperit constanta tăcerii ca păstrare a ordinii universale și tot așa te inventează și pe tine atunci când binevoiești să ieși din apă.

Doar câteva mii de ani au trecut peste primele vorbe scrise. Gândurile care le-au trezit e posibil să fie mult mai vechi. Această veritabilă bătrânețe venerabilă a fost prea devreme descifrată de Bogdan. Dacă e să citim ce a scris el ar trebui să foșnească multă modestie, fără de care nu poate exista nicio rețetă a preciziei.

Doar cele mai frumoase visuri pot beneficia de un cadru descris de el. Ce a văzut și a scris și a simțit Bogdan Lupescu rămâne incorporat într-o literatură care s-a îmbogățit și a crescut săptămânal. E clar că timpul curge altfel acum. Ne gândim la el cum ne gândim la eternitate. De aceea e așa de clar că râde cuminte de noi, stelar.

Cruce de aur! rostește vocea hâtră care iartă precum scrie, judecă precum citește și hrănește precum plămădește. Nu ne vom despărți niciodată, frate. Nu vom vorbi niciodată. Acesta este mucenicia și sacrificiul. Vom călători și vom depune mărturie dreaptă. Că e de lemn, că e de aur, că e de foc, așa e crucea și așa e și numele ei.

Avem voie să râdem și să plângem. Avem voie să coasem și să descoasem. Să scriem și să rescriem. Avem voie să istorisim și să imaginăm. Avem voie să fim de poveste. Numai să fim conformiști și tulburi nu putem. Nu putem să fim inerți, copleșiți, orbi și împietriți. Așa cum nimeni nu a văzut vreodată un atom, ci doar umbra lui care unduiește pe chipul lumii.

Nu lăsa

Nu lăsa pe nimeni să te gândească
Să gândească în locul tău
În locul rău
Să gândească pentru tine
Gata mestecat, ca pentru bebeluși

Nu ești bebeluș, ci ești om învățat
Un suflet și o minte și-un
Trup de copil
Care se joacă tot timpul
Și când învață cum se dezvață tot

Râde și râde cică nu e frumos
Cum s-a inventat zâmbetul
Colecția
Bolile prost inventate
Pasiunile mistuitoare de praf

Din ce e făcut calendarul de azi
Din rămășițele de ieri
Visurile
Vidurile vinurile
Vanurile rămășițelor de om

Umanitatea în vacanță

img-20180131-wa00001838632668.jpg

Palatul lunar
Unul care lumină
Urmărește-ne
Consum muzică
Sună prost inconjurat
De așa garduri
Cu toți roboții
Au cucerit oamenii
Cu muzica lor
Cine e blond cu
Ochi albastri face doar
Patriotică
Votul ilegal
Face botul ca la cal
Și vara iarnă
Quihote sancho
Zmeunaum și Zmucilă
Treizecișipatru
Unui inamic
Cică statul paralel
Povestește tot
Telefonul meu
Mobil guvernamental
Surâs decriptat
Sunt handicapat
Conștientizez omul
Parțialitate

Excesul de țel

Radulescu monstru
Ca oamenii care răspund la datorie
Își scutura bocancii de țărână
Am luat-o peste câmp
Aveți Frăție, că am plecat. Plecăm
De corbul cu oaste, de osul cu țintă
Am ajuns unde e mult pietriș adunat
Culisele unui țăran
Ce ar putea să facă, ce ar putea să zică
Nu am de ales decât să zic că e măreț
Ca cerbul care înțeapă regula unei stâni
Sa nu-l respecți pe rege, e bătrân
E bună stăpânirea pe coama cestui deal
Si piatră, și pământ, și paie, și cuvânt
Nu a făcut rău deloc
Singur a făcut cu mâna lui
Pe cine poți să ajuți tu?
Tot timpul se ivește ceva de făcut
Fac repetiție. Fac repetiție
Trebuie să fie trei și un sfert
Din cariera electricianului Scânteie
Nu se întoarse nimeni de acolo
Doamna mi-a strigat numele
Deodată îmi veni s-alerg
Ce se poate face c-o mulțime
Toate mașinile să fie ambulanțe

Spre umbra aripii calde a unui arhanghel

dedicată memoriei Regelui Mihai

Grație divină a uniformei de gală
Dimineață crudă și înghețată de școală
Trezire și haine aspre de eternitate
Dreaptă judecată a îndoielii de spate
Soclu de ceară pentru flacără nencepută
Amânare de grație surdă, oarbă, mută
Destinul colaj de fotografie alb negru
Cazane de purpură, fierbântate cu cedru
Biserici pictate cu strung, saboți, leviere
Întoarse din arcuri, surprinse coleoptere
Medalii, ghirlande, recunoștințe, vedete
Semnături, enumerații de băieți și fete
Nume sonore de academicieni fanteziști
Cătune de munte cu potențial de turiști
Economie, finanțe, relații de forță…
În Peștera Muierii luminată cu torță
Ia tainic starostelui cel din genune venit
Toiagul de sprijinire pentru Omul Iubit.